Video, poze și mărturii concert Darlene Zschech și Hillsong Australia

Vineri, 18 noiembrie, în Debrecen, Ungaria, peste 4000 de voci au înălțat laude Domnului alături de Darlene Zschech și Hillsong Australia. Împreună cu ei au avut un cor minunat și au cântat cu bucurie si cu mare pasiune pentru Domnul.

Darlene a avut o energie cum multi dintre noi n-am avut. Se putea citi fericirea pe chipul ei si dragostea ce o are în inimă pentru Hristos și pentru lucrarea ce o face. Atitudinea ei, energia și buna dispoziție s-au transmis nu numai celor de pe scenă, ci și nouă, tuturor celor ce am ales să fim acolo, la acel timp de închinare.



Nu a fost un simplu concert, un simplu spectacol, ci timp de mai bine de două ore, am avut parte de o revigorare, am simțit prezența și atingerea Domnului. Am lăsat deoparte îngrijorările și frământările de zi cu zi și ne-am lăsat purtați pe brațele Lui. Muzica a fost balsam pentru sufletele noastre și mulți dintre cei prezenți au plecat eliberați și îmbărbătați.

Și știu că nu numai eu am simțit acest lucru și doresc să împărtășesc cu voi gândurile și trăirile a trei tineri ce au fost prezenți la aceste momente de închinare și adorare.

Am avut așteptări mari de la acest concert, atât din punct de vedere muzical, cât și spiritual. Am mers în acel loc ca să mă intâlnesc cu Dumnezeu și să-L simt mai aproape. Așteptările mele au fost îndeplinite peste măsură, din ambele puncte de vedere. Hillsong nu a făcut numai show, și nu despre asta a fost vorba. Am simțit prezența Domnului acolo, atât în versurile pieselor, în atitudinea celor de pe scenă, dar mai cu seamă, în inima mea. Profesionalismul instrumentiștilor, a cântăreților, a celor de la mixaj, energia care a avut-o Darlene si ceilalți cântăreți m-au fascinat și au întărit în mine convingerea că sunt nu doar buni și celebri, ci sunt cu adevărat oameni care au o viață activă aproape de Dumnezeu. Beni K.

Concertul e concert, dar atunci când acesta se transformă în închinare e înălțător. Ce mi-a placut cel mai mult e să văd oameni din diferite țări care au fost nemaipomenit de fericiți și bucuroși. Acolo a lăsat toată lumea grijile, eșecurile și frământările de fiecare zi și tot ce a contat a fost lauda adusă Lui...m-a dus cu gândul la cum va fi în cer, fără lacrimi, fără necazuri, fără frică de viitor sau de ziua de mâine, va fi de ajuns doar să stăm în prezența Lui o veșnicie. Ce minunată Zi! Mi-aș dori să retrăiesc în fiecare zi acest sentiment. Nu a fost spectacol, după cum mulți cred, a fost bucurie în închinare cu frați și surori de pretutindeni. Priszcilla N.



Mă așteptam sa fie fain, bineînțeles, pentru că era vorba de Hillsong. Doar că am rămas suprinsă în primul rând de Dumnezeu. A fost mult mai mult decât m-am așteptat. A fost amazing! Ioana T.

Vreau să fim aceiași tineri plini de viață și pasiune ca la concert și de acum încolo. Vreau ca închinarea noastră să nu se limiteze la atât, ci îmi doresc ca prin viața noastră să Îl adorăm pe El, să Îi dăm Lui toata slava și fiecare lucru să îl încredințăm Lui.

Pentru mai multe poze: Știri Creștine

O scurtă biografie a trupei Ernie Haase & Signature Sound

Combinând ideile secolului 21 cu calitatea atemporală a marilor cvartete de la 1950, nominalizată cu multe premii Grammy, trupa Ernie Haase & Signature Sound (EHSS) a spart tiparul cvartetelor gospel tradiţionale.  Abordarea lor neconvenţională de a comunica Vestea Bună cu originalitatea inovatoare a croit un drum ce va intra în istoria muzicii gospel.

Fondatorul grupului şi liderul, Ernie Haase, a fost pentru mult timp membru al faimosului Cathedral Quartet, condus de George Younce. Rădăcinile lui Ernie sunt adânc plantate în bogata moştenire a muzicii care este în acelaşi timp semnificativă şi cu adevărat distractivă. După ce Cathedrals  şi-a luat rămas bun de la alergarea lor de cinci decade în industria muzicii, pasiunea lui Ernie pentru muzica gospel l-a condus spre un nou început.

În 2003, el a adunat un grup de oameni, cu viziuni similare, ce împărtăşesc dragostea pentru Dumnezeu, cântece onorate în timp şi cu o performanţă activă... şi împreună au devenit una dintre cele mai influente forţe sudice în muzica gospel. Inspiraţi de eroii lor, iubiţi de audienţe şi binecuvântaţi de Dumnezeu mai presus de visele lor, Ernie  Haase (tenor), Devin McGlamery (solist), Doug Anderson;(bariton), şi Ian Owen (bas) au peste 100 de spectacole distincte pe an în America de Nord şi în alte ţări.


Primul DVD lansat al EHSS a urcat în topul Billboard Magazine's Music Video Chart şi în acelaşi timp în Contemporary Christian Music Video Chart. Acelaşi DVD a obţinut statutul de vânzări de aur şi cd-ul audio lansat în acelaşi proiect a urcat pe primul loc la Contemporary Christian Music şi Southern Gospel Audio Charts în acelaşi timp.

În 2008, EHSS a câştigat Gospel Music Association Dove Awards pentru piesa "Southern Gospel” înregistrat ca hitul anului şi albumul anului "Southern Gospel" pentru „Get Away Jordan”

Albumul  „Jordan” a fost certificat fiind disc de aur. În 2009 au câştigat un alt „Cântecul Southern Gospel înregistrat al anului” Dove Award pentru „Reason Enough” de pe albumul „Dream On”.[gallery link="file"]

Apărut în toamna lui 2008, DVD-ul „Dream On”, a debutat pe primul loc la Contemporary Christian Music Video Chart şi pe al treilea loc la Billboard Music Video Chart. CD-ul „Dream On” s-a lansat pe primul loc la Southern Gospel Music Chart. „Dream On” a fost nominalizat pentru un premiu Grammy în 2010 în categoria „Cel mai bun Album Country sau Bluegrass Gospel”.

Succesul lui EHSS a continuat cu fiecare nouă lansare, dar probabil cel mai mare câştig este noua generaţie de iubitori ai muzicii gospel pe tot globul. Energia contagioasă a grupului se răspândeşte printr-o performanţă antrenantă, împreună cu adevărul şi cu un spirit vesel de recunoştinţă, aducând ascultătorilor din întreaga lume abordarea lor înviorătoare a gospelului clasic şi un nou material care este unicat -Signature Sound.

Traducere de Marta Căpătan pentru StiriCrestine.ro

Post-eveniment: Tabăra Peniel 2011 INCANDESCENT

A fost un an greu, au fost atacuri dure la adresa lucrării Peniel şi am avut fiecare dintre noi nevoie de o gură de aer proaspăt, de o împrospătare a inimilor noastre, de o convingere că ceea ce a însemnat pentru mulţi locul întâlnirii cu Dumnezeu şi predarea totală în braţele Lui e o lucrare a Domnului.

În perioada 13-20 august 2011, într-un minunat loc lăsat de Domnul pe acest pământ, Şinca Nouă, Braşov, aproximativ 800 de tineri s-au adunat pentru a lăuda Numele Lui şi a căuta Faţa Lui la Tabăra Peniel din acest an. Titlul taberei a fost Incandescent, iar motto-ul ei:„Fiţi plini de duh”. Tabăra Peniel 2011 a fost un dar de la Domnul pentru noi, a fost locul unde am văzut cu adevărat faţa Lui, am experimentat minunile Lui şi am putut vedea cum a lucrat în vieţile tinerilor.

Au fost speranţe mari şi Domnul a împlinit peste măsură. În această săptămână am învăţat că este nevoie să ştim pentru ce trăim şi să luptăm până la capăt şi cât de important este să fim incandescenţi, să purtăm lumina aprinsă pentru ca oamenii să Îl vadă în noi pe Hristos.

Am studiat împreună Cuvântul lui Dumnezeu, atenţia fiind concentrată asupra persoanei şi acţiunii Duhului Sfânt, care poate să ne atingă, să ne schimbe, să ne călăuzească şi să ne dea putere în răspândirea Evangheliei. Temele principale, pe zile, au fost:  Duhul Sfânt şi Convertirea, Duhul Sfânt şi Sfinţirea, Duhul Sfânt şi Umplerea, Duhul Sfânt şi Darurile Duhului, Umblarea pin Duhul şi Duhul Sfânt şi Misiunea, iar din Cuvântul Domnului ne-au vorbit: Lucian Oniga, Marius Ban, Mihai Decean, Rick Cunningham, Hindrik van Dijken, Iuliu Centea, George Găvruş şi Ghiţă Riţişan.

În timpul liber au fost diverse activităţi şi competiţii sportive şi am avut ocazia să participăm la seminarii facultative despre consiliere, fotografie, misiune, crafts, apologetica, identitate, prim ajutor, închinare, arta cinematografică, dependenţa şi relaţiile interpersonale.

Cu fiecare zi ce trecea, simţeam tot mai mult prezenţa Domnului şi asta se vedea şi în deschiderea pe care tinerii o aveau faţă de Cuvânt, faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de cei ce am fost consilieri. 22 de tineri au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, iar în ultima seara, tot 22 de tineri, 13 băieţi şi 9 fete, şi-au spus mărturiile. Au împărtăşit cu noi modul minunat în care Domnul i-a atins, le-a oferit eliberare, vindecare, alinare, iar o parte din ei şi-au exprimat marea bucurie că au experimentat umplerea cu Duhul Sfânt şi că au primit diverse daruri din partea Lui. 

Am avut împreună parte de un timp binecuvântat şi îmi doresc ca tinerii să nu uite promisiunile ce le-au făcut Domnului şi să nu dea înapoi, ci să continue să Îl declare zilnic pe Dumnezeu Domnul vieţii lor. Printre necreştini, umblarea cu Domnul va fi mult mai grea, dar să ne rugăm ca Domnul să fie Cel care să ne dea puterea de a fi incandescenţi, să fim înflăcăraţi pentru El, să luminăm în întunericul lumii acesteia şi să fim plini de Duh, ca cei din jur să vadă în noi acea schimbare pe care doar Domnul o poate face. Prin aceasta să arătăm că am fost la Peniel, că ne-am întâlnit cu El şi că El e prezent în inimile şi vieţile noastre. 

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Ultima zi

Vineri, ultima zi plină din tabără a fost o zi cu adevărat plină. Am avut parte de multe surprize, activităţi, încât la sfârşitul ei ne-am dorit ca ziua să poată fi mai lungă.

La întâlnirea pe grupuri, fiind ultima zi de studiu, am încercat să cuprindem cât mai mult din ce ne-a mai rămas din capitolele ce le-am avut de studiat pentru tabără, apoi am citit şi ne-am rugat pentru misionari din diverse ţări şi regiuni.

Deşi în Columbia populaţia majoritară se declară creştină, este o ţară cu ideologie marxistă. Este una dintre cele mai violente ţări din lume şi sunt diverse acţiuni violente împotriva creştinilor, astfel mulţi dintre ei îşi pierd locuinţa şi chiar şi viaţa.

Liviu şi Amalia sunt misionari în jungla peruană. Au fost implicaţi în construirea casei de misiune şi predarea de cursuri la şcoala primară. Au ca proiect construirea şcolii pentru adulţi, unde vor lucra ulterior ca profesori şi doresc să planteze o biserică în comunitatea aşenincă.

Sabri şi Luminiţa Sali sunt misionari printre turcii din Medgidia, o zonă nevoiaşă, nebăgată în seamă de mulţi. Dorinţa lor este ca în acel cartier al musulmanilor unde slujesc să existe o adunare evanghelică în care oamenii să-L găsească pe Domnul.

Ne-am rugat pentru misionarii din Columbia, Belarus şi România, inclusiv pentru misiunile bisericii Betel. Domnul să-şi întindă mâna sa peste fiecare copil al Său ce s-a implicat în lucrarea Lui şi să atingă El inimile celor ce au ocazia să audă Cuvântul Domnului.

Provocarea pentru noi astăzi a fost să aducem lână de oaie, în schimbul a 6000 de puncte pentru echipă, iar dacă era cu tot cu oaie, mai primeam încă 4000. A fost foarte distractiv să stăm să ne uităm după băieţii care fugeau după oi şi mare ne-a fost bucuria când au reuşit să prindă o oaie.

În sesiunea a doua, după ce am înălţat glasurile noastre cu cântări de laudă pentru Domnul, El a ales să ne facă conştienţi, prin mesajul fratelui Marius Sabou că sunt doar două opţiuni. Avem de ales între două căi, două destinaţii, două tipuri de călătorii şi sunt două tipuri de fundaţii şi sisteme de gândire.

Calea îngustă nu poate fi descoperită făcând apel la majoritate şi nu putem ajunge pe ea dacă avem inima împărţită. Trebuie să avem discernământ, să judecăm bine lucrurile căci de alegerile ce le facem depinde veşnicia noastră.

Noi trebuie să avem Cuvântul Lui în inima noastră, să-L trăim, să-L preţuim şi să-L împărtăşim. Sistemele de gândire din jurul nostru sunt pervertite şi încearcă să ne atragă atenţia de la Dumnezeu. Ele pot afecta caracterul nostru de creştin.

Avem nevoie de  o întâlnire la nivel personal cu El. Trebuie să ne evaluăm viaţa, propriul limbaj, propria atitudine, să avem un moment de reflexie, analiză.

În rugăciune, am avut fiecare un astfel de moment şi am simtit prezenta Domnului în mijlocul nostru şi am simţit cum El lucrează în inimile noastre. Ne-am analizat viaţa, defectele, minusurile şi am încredinţat totul în braţul Domnului.

După ce am luat prânzul împreună a fost un timp special pentru udat. Înarmaţi cu sticle si găleţi tinerii au mers la râu şi s-au putut răcori. Au fost momente aşteptate de mult, în special de băieţi, aşa că fiecare a profitat din plin de acest timp.

Astăzi a venit rândul echipelor 1 şi 2 să joace fotbal, iar echipele 3 şi 4 s-au întrecut la turn şi tiroliană. Au fost emoţii mari, tensiune, adrenalină, dar şi mare bucurie la sfârşit, indiferent de rezultate, căci am avut parte de un timp minunat împreună.

Sesiunea a treia, ultima întâlnire comună din tabără a fost plină de momente mult aşteptate şi de multe surprize.

Tinerii au fost anunţaţi la începutul taberei că, la sfârşit, va fi un concurs de versete şi pot participa toţi cei ce au învăţat versete din cele 3 capitole din Matei, respectiv 5, 6 şi 7. Premiile şi punctele pentru echipe au fost oferite în funcţie de numărul de versete învăţate, dar mai presus de orice răsplată, este faptul că tinerii s-au îmbogăţit mai mult cu Cuvântul Domnului.

Probabil că cea mai aşteptată competiţie a fost cea pentru imnuri şi steaguri. Pe parcursul taberei, fiecare echipă s-a străduit să facă cel mai frumos steag şi să compună cel mai bun imn. Pe rând, echipele şi-au prezentat numele, motivul pentru care şi l-au ales apoi au început să cânte. Emoţiile au fost mari, au fost mici greşeli, dar important este că ne-am simţit bine. Pentru cei care doresc să asculte imnurile:

Echipa 1:Şalăii

Echipa 2:Vânătorii de Bau-Bau

Echipa 3:Para Trăzniţii

Echipa 4:Viespii

Am făcut 18 diplome, pe diverse categorii, gen: „cel mai bun muzician”, „cea mai matinală persoană”, „cei mai buni prieteni” şi a sosit momentul să le înmânez celor care am considerat că le merită. 

Alin Pop ne-a vorbit despre misiunea din Africa, despre viziunea echipei, dar şi nevoile lor. Să continuăm să îi purtăm în misiune şi să îi încurajăm atunci când avem ocazia. O ultimă mărturie din tabără am primit-o din partea lui Mihai. El ne-a vorbit despre viaţa lui, cum era ea fără Hristos.

A avut parte de diverse ispite, ca şi mulţi dintre noi şi necunoscându-L pe El a cedat la multe din ele. Dar Domnul a vrut să Îi arate cât de mult Îl iubeşte şi i s-a descoperit. Şi de atunci viaţa lui s-a schimbat radical şi Domnul îi dă putere în lupta cu ispitele ce vin din partea celui rău. A fost o mărturie a unei vieţi schimbate de dragostea lui Dumnezeu şi fiecare dintre noi poate avea o astfel de mărturie dacă se lasă schimbat şi modelat de El.

E ultima seară, dar e ceva despre fratele Adrian Tămaş, îndrumat de Duhul Domnului a considerat că e important să discutăm, acea marcă unică ce ne diferenţiază pe noi ca şi urmaşi ai lui Hristos de oricine altcineva, pe noi ca şi credincioşi de oricare credinţă a acestei lumi. Isus se uită la noi şi ne spune că e ceva ce trebuie să ne deosebească, este dragostea. Când ne uităm în jur, dragostea se aplică doar celor ce ne fac binele, celor care au grijă de noi, celor care ne iubesc.

 Nu este altceva în viaţa noastră mai puternică decat dragostea lui Isus Hristos care trebuie să se vadă în tot ceea ce facem.  E acea dragoste care se dă, care se jertfeşte şi aceasta este o caracteristică unică a celui ce Îl iubeşte pe Isus Hristos. Înainte să-L întâlnim pe El e atât de complicat să facem anumite lucruri şi după ce Îl cunoaştem pe El, totul e mult mai simplu.

E atât de greu să spui: „te rog să mă ierţi”, e atât de greu să spui: „te iert”, sa ierţi cu adevărat. Poate ne întrebăm de ce să îl iubim pe cel la care nu ţinem, pe cei care ne-au greşit. Dar Domnul a zis că ne dă o poruncă nouă, să ne iubim unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit.

 Dragostea este o decizie. Noi decidem să iubim, noi decidem să urâm, indiferent de ceea ce ni s-a făcut. Când te apropii de El, când devii copilul Lui e ceva ce trebuie să te însoţească şi anume dragostea lui Isus Hristos.

La începutul taberei am ascultat povestirea cu cortul, cum cei doi au intrat în cort şi la un moment dat au început să numere stelele de pe cer şi Dr. Watson încerca să explice ce înseamnă asta, iar Sherlock Holmes a spus că adevărul e că le-a fost furat cortul. Şi vine lumea în care trăim şi ne fură cortul şi ne face teoria dragostei, cum că e un sentiment ce dispare după un timp. Evrei 13:1 spune „stăruiţi în dragostea frăţească”. Cum să stăruieşti în ceva care e un sentiment? Sentimentele sunt ceva ce vin peste tine şi îţi controlează ele voinţa.

Renunţăm atât de uşor la relaţii, la prietenii, la oameni cu care putem face multe lucruri împreună, oameni pentru care a murit Isus Hristos. Dacă Dumnezeu ne-ar face bilanţul tuturor lucrurilor pe care le-am făcut, ar avea tot dreptul să ne părăsească, să ne nimicească, dar El alege să ne iubească şi vrea să ne înveţe şi pe noi că dragostea nu ţine cont de greşelile celuilalt.

Ceea ce vrea Domnul de la noi e viaţa noastră şi nu se mulţumeşte cu nimic mai puţin pentru că El şi-a arătat dragostea Lui imensă şi şi-a dat Fiul pentru noi. Şi această dragoste nu face altceva decât să ne cheme la pocăinţă.

În încheiere, am plecat fiecare capurile şi ni s-a oferit posibilitatea să apelăm la dragostea Lui şi să ne predăm viaţa Lui, să luăm noi decizii pentru El. Am fost încurajaţi, ca atunci când mergem acasă să ne notăm ce am decis în această tabără şi să citim zilnic şi să nu uităm sau să neglijăm aceste decizii. Să nu-l lăsăm pe satan să ne fure bucuria ce o avem. Să ne aducem aminte ce I-am promis lui Dumnezeu şi să facem acel lucru.

A sosit momentul să aflăm cine ne-a fost îngeraş zilele ce au trecut. Au fost emoţii şi curiozitate pentru majoritatea dintre noi. Fiind mulţi, pentru a se păstra liniştea şi pentru o mai bună coordonare, a ieşit mai întâi un tânăr în faţă şi cel ce i-a fost îngeraş a venit lângă el. Primul s-a dus la locul său şi a venit în faţă cel ce i-a fost îngeraş ultimului ieşit şi tot aşa, până la sfârşit. Au fost momente de mulţumire, bucurie, ne-am dat mâna, ne-am îmbrăţişat, sub atenta observare a fratelui Adrian Tămaş. 

Pe lângă diplomele ce s-au dat mai devreme, au fost pregătite şi alte diplome pentru fiecare tânăr în parte. A fost cam dificil să se scrie lucruri diferite despre fiecare tânăr, dar lucrând în echipă am putut să găsim lucruri distinctive, ce i-au făcut remarcaţi în această tabără. Unele mai comice, altele serioase, dar astfel fiecare tânăr a putut pleca acasă cu o amintire a ceea ce a fost Tabăra El-Betel Voroneţ 2011.

Emoţii mari, deoarece a urmat premierea echipelor. Au fost surprize, bucurii, dezamăgiri, momente în care am realizat că am fi putut mai mult. Totuşi, a fost o experienţă frumoasă pentru fiecare în parte. Lucrul în echipă ne-a apropiat, am ajuns să ne cunoaştem mai bine şi să legăm noi prietenii.

Seara nu s-a încheiat, focul de tabără aşteptându-ne să cântăm în jurul lui. Am petrecut clipe minunate, până spre dimineaţă, chiar şi după ce focul nu mai avea aceeaşi putere.

Plecarea, pentru majoritatea, a fost de la ora 10. Nu ne mai doream să plecăm, dacă se putea am mai fi rămas măcar o săptămână. Nu ştiu cum a fost drumul celorlalţi, eu am plecat doar la ora 15:00 din tabară. Locul era aşa pustiu fără ei, cei care pentru o săptămână au ales să stea în prezenţa Domnului, departe de agitaţia oraşului.

Cu siguranţă am învăţat multe lucruri fiecare dintre noi şi multe din ele poate cu timpul le uităm, dar dacă e să rămânem cu gând, atunci să fie acela că El ne cheamă să împlinim Cuvântul Lui şi să fim lumini.

Adevărul înafara relaţiilor autentice e respins

A fost o mare bucurie să îl revăd pe fratele Lucian Oniga la Templul Penticostal Galaţi, biserica în care eu am crescut.  Lucian Oniga este lider de tineret în Biserica „Sfânta Treime” din Bistriţa şi fondatorul Organizaţiei „Peniel”. Este căsătorit şi are trei copii, două fetiţe şi un băiat. A studiat doi ani la Facultatea de Drept, dar a preferat studiile teologice.

 După 4 ani de teologie la Bucureşti, primeşte o bursă pentru continuarea studiilor la Bruxelles, unde a şi luat licenţa în teologie. Tot acolo şi-a finalizat şi studiile de master în teologie.

Mesajul din partea Domnului pentru noi a fost despre importanţa  regulilor şi relaţiilor în viaţa noastră,  despre cât de important este să existe un echilibru între ele şi despre atitudinea ce ar trebui să o avem faţă de ceilalţi.

De ce există certuri între noi? De ce mulţi resping adevărul? De ce nu Îl urmează toată familia pe Dumnezeu? Deoarece adevărul înafara relaţiilor autentice e respins. Pentru că suntem prea plini de noi, prea ocupaţi cu diverse activităţi şi nu mai dăm importanţă relaţiilor.

I. Regulile fără relaţie duc la răzvrătire

Luca 11:46 „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.

Erau experţi în legi şi reguli, dar nici ei nu le purtau. Mulţi copii ajung să fie răzvrătiţi pentru că părinţii lor sunt foarte stricţi, că impun diverse reguli. Astfel, copiii din familiile legaliste, văzându-se liberi atunci când merg la şcoală în alte oraşe ajung să îşi facă de cap, nu mai merg la biserică şi ajung în diverse anturaje ce îi îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu.

II. Relaţiile fără reguli duc la aberaţie (Romani 1:20-32)

Romani 1:32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac

Chiar dacă ştiau legile Domnului, nu au ţinut cont de ele şi au ajuns să păcătuiască, să facă lucruri neplăcute Domnului   Şi statul are nevoie de reguli. Dacă toţi ar face ce ar vrea, atunci ar fi un haos total. Oamenii sunt vulnerabili în faţa instabilităţii. Pentru o relaţie stabilă şi sănătoasă este nevoie să se ţină cont de anumite reguli.

III. Relaţie + Reguli duce la revelaţie

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

În ciuda a ceea ce este omul, El a dat. Acum Domnul ne invită la o relaţie personală cu El şi aşteaptă ca şi noi să-L iubim pe El. Atunci când suntem îndrăgostiţi, facem tot ce este nevoie pentru persoana iubită, ţinem cont de fiecare dorinţă a ei.

Ioan 14:15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Dacă ne lăsăm cuceriţi de dragostea Lui, vom respecta relaţia cu El în mod natural şi poruncile Lui nu ni s-ar mai părea atât de dificile.

Cele 7 A-uri ale relaţiei divine(Josh McDowell)

1. Afirmarea: sentimentul autenticităţii

Romani 12:15  Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng

Părinţii tind să alunge copiii, să le vorbească urât atunci când copiii se răzvrătesc. În momentele de răzvrătire maximă oamenii au nevoie de afirmare. Să le arătăm că noi credem în ei, că sunt importanţi pentru noi.

2. Acceptarea: dă sentimentul siguranţei

Romani 15:7  Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu

Când o persoană nu e acceptată se simte nesigură, se îndepărtează. Acceptarea îi face pe ceilalţi să simtă că totuşi îi iubeşti, chiar dacă ei ţi-au greşit. Siguranţa duce la deschidere, transparenţă.

3. Aprecierea: sentimentul semnificaţiei

Matei 3:17  Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea

Nu trebuiesc apreciate doar performanţele, ci şi efortul depus. Nu ştim să îi apreciem pe cei din jurul nostru şi ne criticăm între noi. Astfel, mulţi ajung să se simtă fără valoare, neimportanţi şi ajung în diverse anturaje în care sunt acceptaţi şi apreciaţi pentru ceea ce sunt.

4. Avaibility (disponibilitatea): sentimentul importanţei

Psalm 145:18  Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima
Matei 19:13  Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
Matei 19:14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei."

Atunci când cineva petrece timp cu noi ne simţim importanţi. Isus se face disponibil omului. Avem nevoie unii de alţii, timpul de calitate pentrecut împreună este foarte important. Dacă nu ne facem timp pentru ceilalţi e ca şi cum le-am spune că sunt alte lucruri mult mai importante pentru noi decât ei.

5. Afecţiunea: sentimentul iubirii

1 Ioan 4:7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu 

Ne bucurăm atunci când primim, dar nu ştim să oferim. Trebuie să ne apropiem mai mult unul de celălalt, să le spunem celor dragi că îi iubim, să le oferim umărul nostru să plângă pe el atunci când au nevoie.

6. Abordarea: sentimentul că cineva e interesat de lumea ta

 1 Corinteni 13:5  Dragostea nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău

Nu facem primul pas, chiar dacă ştim că cineva are nevoie de ajutor. Să nu uităm că este un păcat dacă ştii să faci binele şi nu îl faci. Să învăţăm să îi abordăm pe ceilalţi cu orice risc, să le arătăm că ne pasă de ei.

7. Accountability (socoteala): sentimentul ca cineva este interesat de creşterea ta

Romani 14:12 Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. 

Când ne expunem, când dăm socoteală în faţa altora, ne ajută să creştem. Dacă noi înşine ne expunem slăbiciunile, minusurile oamenii se pot deschide şi ei mai mult.

Dacă ţinem cont de aceste 7 puncte, când le vom vorbi oamenilor despre El, Îl vor primi. Adevărul în contextul relaţiilor duce la Hristos.