Sing Gloria

A fost un timp minunat, un timp cu adevarat binecuvantat! Toata slava si gloria este a Domnului, dar tin sa ii felicit pe toti cei implicati in acest proiect.

Ajutor intr-o cutie

Asociatia Hannah organizeaza urmatorul proiect in care puteti si voi sa va implicati:

Proiectul următor este organizat în preajma Sărbătorilor de Paşte şi plănuim sa venim în ajutorul a 100 de familii care vor fi atent selectate în funcţie de câteva criterii precum: venitul, diferite nevoi stringente, numărul de membrii etc.

La acest proiect vom avea parte de susţinerea unei echipe de 15 voluntari care se vor ocupa de colectarea alimentelor, împărţirea lor în pachete şi distribuirea lor. De asemenea avem suportul partenerilor noştri: Habitat For Humanity Cluj şi Biserica Baptistă Betel.

Pentru a avea o idee despre ce înseamnă “Ajutor intr-o cutie”, vom enumera câteva dintre alimentele de bază care figurează pe listă şi care vor face parte din ajutorul pentru fiecare familie în parte:

Alimente:

Ulei, orez, paste, mazăre, gris, zahăr, făină de mălai, făină albă, muştar/ ketchup, gem/ dulceaţă, condimente, conserve de carne, fasole, mezeluri
Articole de igienă:
Saci menajeri, săpun, hârtie igienică, pastă de dinţi

Dulciuri:

Biscuiţi, ceai, compot, fructe, suc
*O cutie va avea costul între 100 lei (pentru familii cu membrii mai putini) si 150 lei (pentru familii mai numeroase).

Cum puteti ajuta?

Prin donaţii – poţi dona unul sau mai multe dintre produsele de pe listă, sau echivalentul lor în bani în conturile menţionate la pagina de contact, specificând Proiect Paște sau prin donarea unor bonuri de masa.

puteţi să solicitaţi prin e-mail o cutie pe care singuri sau împreună cu mai multe persoane să o umpleţi cu alimente.

prin răspândirea veştii despre acest proiect
Pentru orice detalii vă stăm la dispoziţie prin adresele de e-mail şi numerele de telefon aflate la pagina contact.

Orice donaţie de alimente se poate face fie prin aducerea la sediul asociaţiei (str. Doinei 77, cart. Dâmbul Rotund) sau la unul din punctele de colectare care vor fi menţionate, fie prin contactarea noastră în vederea ridicări acestora de la domiciliul dvs dacă cantitatea este mai mare.

“Oferim împreună familiilor, alimente de Sărbători!”
Persoana contact:
Emilia Maghiar – Departamentul Ajutorare
Tel: 0758-638.021
E-mail: emilia.maghiar@asociatiahannah.ro
Web: www.asociatiahannah.ro

Donatiile se pot face in conturile:

Banca Transilvania
RO73 BTRL 0130 1205 F441 94XX – lei
RO97 BTRL 1030 2205 F441 94XX – USD
RO48 BTRL 0130 4205 F441 94XX – Euro


Preluat de: aici

Pentru mame şi nu numai

"O femeie locuia cu micuţa ei fiică Margareta într-un cartier situat la marginea unui oraş. Nu mai aveau pe nimeni - tatăl fetiţei murise înaintea naşterii ei şi, când se ducea la piaţă, sărmana mamă era nevoită s-o lase singură acasă. O făcea desigur călcându-şi pe inimă când nu avea altă ieşire. Odată mama avea de făcut nişte cumpărături urgente. Îşi îmbăie odrasla şi-i dădu de mâncare, apoi o culcă în pătuc. Fetiţa adormi. Femeia ieşi tiptil şi dădu fuga la magazin, spre a se întoarce mai curând acasă. În cameră, pe masă, rămăsese lampa aprinsă. În graba plecării mama uitase s-o stingă, iar în casă, afară de Margareta, nu mai era decât pisica. Tot jucându-se, pisica sări deodată peste masă, atinse cu lăbuţa lampa aprinsă care se răsturnă şi căzu jos. Petrolul se vărsă pe podea şi luă foc. În odaie izbucni un incendiu. Întreaga locuinţă se aprinse dintr-odată. Fereastra bucătăriei plesni în ţăndări şi fumul năvăli în stradă. Un trecător chemă pompierii, dar focul se înteţea din ce în ce. Locatarii dădură buzna în stradă, uitând de fetiţă.

Deodată răsună un ţipăt şi mulţimea văzu o femeie care-şi croi drum printre oameni şi se năpusti în casa cuprinsă de flăcări. "Fetiţa mea! Fetiţa mea! - striga femeia. - A rămas acolo sus, în pătucul ei!" Pompierii încercară să o oprească, spunându-i că e prea târziu şi nimeni nu putea scăpa cu viaţă dintr-un asemenea pârjol.

"Lăsaţi-mă! Lăsaţi-mă!" - striga biata mama şi, smulgându-se din mâinile pompierilor, dispăru în flăcări... Mulţimea încremeni de groază.

Mama urcă în fugă treptele pe jumătate arse, intră în locuinţa ei şi se repezi în odăiţa fetiţei. În mijlocul fumului şi vâlvătăilor fetiţa rămăsese ca prin minune întreagă şi nevătămată. Mama o înveli până peste cap cu plapoma şi apucă să coboare cu ea scările, care se prăbuşiră imediat la spatele ei. Casa se nărui la rândul ei şi când femeia apăru în stradă, nimănui nu-i venea să-şi creadă ochilor. În neţărmurita ei bucurie, mama nu simţea câtuşi de puţin durerea arsurilor."

 Unele din mamele noastre poate chiar au trecut la propriu printr-o astfel de situaţie, iar restul cu siguranţă au trecut prin altfel de foc de-a lungul vieţii. Dragostea mamelor noastre pentru noi e atât de mare încât nici nu s-au inventat cuvinte pentru a o putea exprima şi chiar dacă s-ar inventa, ar reuşi să cuprindă doar o mică parte din intensitatea ei. 

  

 Mama e poate primul cuvânt rostit, ea e cea care ne-a purtat de grijă în fiecare zi, cea care ne-a călăuzit paşii. Ea ar trebui să fie un model pentru noi de înţelepciune, dragoste, răbdare. Ea e cea care renunţă la ea, la visele, aspiraţiile ei, e cea care se da pe sine pentru binele copiilor ei. 

  

 Azi e ziua mamelor noastre. Dacă mama ta mai trăieşte, fă-o să se simtă specială, minunată şi unică, aşa cum este. Cred că, după tot ce a făcut pentru noi, merită aprecierea şi respectul nostru. 

  

 Mamei mele: 

 Mamă, tu eşti cea mai frumoasă femeie de pe pământ..şi nu doar fizic, căci înţelepciunea şi bunătatea ta sunt mai presus decât orice. Tu ai avut grijă încă din primii ani de viaţă să mă înveţi să privesc în sus, să mă încred mereu în Domnul şi să-L urmez neîncetat. Datorită ţie şi a rugăciunilor tale, astăzi sunt ceea ce sunt. 

  

 Mamă, tu mi-ai fost alături chiar şi atunci când greşeam şi în bunătatea ta mare, reuşeai mereu să mă ierţi. Tu m-ai sprijinit, m-ai întărit, m-ai încurajat. 

  

 Mi-e dor de acele zile în care mergeam prin oraş, chiar dacă nu-mi plăcea să merg la cumpărături. Dar erau momente speciale pentru că erau clipe petrecute împreună cu ţine. 

  

 Mi-e dor de tine, de chipul tău minunat, de ochii tăi blânzi. Chiar dacă plecarea mea la Cluj n-a fost una uşoară pentru tine, îţi mulţumesc că ai avut încredere în mine şi că mi-ai oferit această şansa de a studia aici.  

  

 Mami, chiar dacă sunt departe de tine, să ştii că te port în gând şi în inimă neîncetat. Te iubesc! 

  

  

 Iar voi, dragele mele ce încă nu sunteţi mame, vă doresc să rămâneţi în El şi să nu uitaţi niciodată că sunteţi create într-un mod unic şi minunat. Preţuiţi fiecare clipă şi bucuraţi-vă de orice lucru mărunt, de fiecare persoană din vieţile voastre, de fiecare minune pe care El a pregătit-o pentru voi. Fiţi fericite, sunteţi binecuvântate! 

Lecţia creionului

 Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:  
 - Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?  
 Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:  

 - E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.  
 Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.  
 - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!  
 - Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.  
 Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.  
 A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea.  
 Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.  
 A treia calitate: creionul ne da voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corectă un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne menţinem pe drumul drept.  
 A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.  
 Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţa va lasă urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

 Dumnezeu ne-a înzestrat cu multe calităţi şi suntem capabili de lucruri măreţe. De multe ori tindem să facem totul singuri şi refuzăm ajutorul Lui. Trebuie să învăţam să ne lăsăm conduşi de Mână lui Dumnezeu, căci El e Singurul ce ne poate conduce paşii pe un drum ce duce spre El.


 Sunt momente  când El îngăduie încercări în viaţa noastră. Ele au scopul de a ne face mai buni, de a ne schimba în bine, de a modela anumite lucruri ce nu sunt pe placul Lui. El nu îngăduie suferinţa pentru că nu ne iubeşte, pentru că nu ţine la noi, ci pentru că doreşte ca noi să fim din ce în ce mai buni, să ne asemănăm tot mai mult cu El, pentru că doar aşa putem trăi o veşnicie alături de El.


 Sunt lucruri din viaţa noastră ce nu pot fi modificate, sunt cuvinte ce nu pot fi şterse, dar sunt multe lucruri ce pot fi schimbate. Este uman să greşim, să avem căderile noastre, dar El ne dă posibilitatea ne a ne îndrepta, de a ne corecta greşelile ce le facem. 


 Trăim într-o lume în care forma, ambalajul e ceea ce atrage, ceea ce contează. Uneori suntem şi noi tentaţi să ne asemănăm lor, să judecăm oamenii după aparenţe, după cum arată, după cum sunt îmbrăcaţi, dar să nu uităm că Domnul nu se uită la ceea ce izbeşte ochii, ci la inimă. În cer nu vom fi primiţi pentru că suntem frumoşi  sau pentru că suntem îmbrăcaţi la modă, ci pentru ceea ce este înăuntrul nostru. Trebuie să învăţam să punem mai mult accent pe esenţă, să ne concentrăm la caracterul nostru, la atitudinea pe care o avem cu cei din jur, la roadele Duhului ce ar trebui să fie în noi.


 Nimic din ceea ce facem nu e fără sens, nimic nu trece neobservat. Totul lasă o urmă şi de noi depinde dacă este una bună, sau dacă este una care îi răneşte pe ceilalţi sau îi îndepărtează de Dumnezeu, În noi ar trebui să fie mireasma lui Hristos, iar chipul Lui să se vadă în noi. Urma lăsată de vorbele şi faptele noastre, ar trebui să fie una ce ridică, ce întăreşte, ce readuce speranţă celor din jur. 

Nu uita niciodată: Eşti unic!

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.