Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba: - Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corectă un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţa va lasă urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.
Sunt momente când El îngăduie încercări în viaţa noastră. Ele au scopul de a ne face mai buni, de a ne schimba în bine, de a modela anumite lucruri ce nu sunt pe placul Lui. El nu îngăduie suferinţa pentru că nu ne iubeşte, pentru că nu ţine la noi, ci pentru că doreşte ca noi să fim din ce în ce mai buni, să ne asemănăm tot mai mult cu El, pentru că doar aşa putem trăi o veşnicie alături de El.
Sunt lucruri din viaţa noastră ce nu pot fi modificate, sunt cuvinte ce nu pot fi şterse, dar sunt multe lucruri ce pot fi schimbate. Este uman să greşim, să avem căderile noastre, dar El ne dă posibilitatea ne a ne îndrepta, de a ne corecta greşelile ce le facem.
Trăim într-o lume în care forma, ambalajul e ceea ce atrage, ceea ce contează. Uneori suntem şi noi tentaţi să ne asemănăm lor, să judecăm oamenii după aparenţe, după cum arată, după cum sunt îmbrăcaţi, dar să nu uităm că Domnul nu se uită la ceea ce izbeşte ochii, ci la inimă. În cer nu vom fi primiţi pentru că suntem frumoşi sau pentru că suntem îmbrăcaţi la modă, ci pentru ceea ce este înăuntrul nostru. Trebuie să învăţam să punem mai mult accent pe esenţă, să ne concentrăm la caracterul nostru, la atitudinea pe care o avem cu cei din jur, la roadele Duhului ce ar trebui să fie în noi.
Nimic din ceea ce facem nu e fără sens, nimic nu trece neobservat. Totul lasă o urmă şi de noi depinde dacă este una bună, sau dacă este una care îi răneşte pe ceilalţi sau îi îndepărtează de Dumnezeu, În noi ar trebui să fie mireasma lui Hristos, iar chipul Lui să se vadă în noi. Urma lăsată de vorbele şi faptele noastre, ar trebui să fie una ce ridică, ce întăreşte, ce readuce speranţă celor din jur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu