Post-eveniment: Tabăra Peniel 2011 INCANDESCENT

A fost un an greu, au fost atacuri dure la adresa lucrării Peniel şi am avut fiecare dintre noi nevoie de o gură de aer proaspăt, de o împrospătare a inimilor noastre, de o convingere că ceea ce a însemnat pentru mulţi locul întâlnirii cu Dumnezeu şi predarea totală în braţele Lui e o lucrare a Domnului.

În perioada 13-20 august 2011, într-un minunat loc lăsat de Domnul pe acest pământ, Şinca Nouă, Braşov, aproximativ 800 de tineri s-au adunat pentru a lăuda Numele Lui şi a căuta Faţa Lui la Tabăra Peniel din acest an. Titlul taberei a fost Incandescent, iar motto-ul ei:„Fiţi plini de duh”. Tabăra Peniel 2011 a fost un dar de la Domnul pentru noi, a fost locul unde am văzut cu adevărat faţa Lui, am experimentat minunile Lui şi am putut vedea cum a lucrat în vieţile tinerilor.

Au fost speranţe mari şi Domnul a împlinit peste măsură. În această săptămână am învăţat că este nevoie să ştim pentru ce trăim şi să luptăm până la capăt şi cât de important este să fim incandescenţi, să purtăm lumina aprinsă pentru ca oamenii să Îl vadă în noi pe Hristos.

Am studiat împreună Cuvântul lui Dumnezeu, atenţia fiind concentrată asupra persoanei şi acţiunii Duhului Sfânt, care poate să ne atingă, să ne schimbe, să ne călăuzească şi să ne dea putere în răspândirea Evangheliei. Temele principale, pe zile, au fost:  Duhul Sfânt şi Convertirea, Duhul Sfânt şi Sfinţirea, Duhul Sfânt şi Umplerea, Duhul Sfânt şi Darurile Duhului, Umblarea pin Duhul şi Duhul Sfânt şi Misiunea, iar din Cuvântul Domnului ne-au vorbit: Lucian Oniga, Marius Ban, Mihai Decean, Rick Cunningham, Hindrik van Dijken, Iuliu Centea, George Găvruş şi Ghiţă Riţişan.

În timpul liber au fost diverse activităţi şi competiţii sportive şi am avut ocazia să participăm la seminarii facultative despre consiliere, fotografie, misiune, crafts, apologetica, identitate, prim ajutor, închinare, arta cinematografică, dependenţa şi relaţiile interpersonale.

Cu fiecare zi ce trecea, simţeam tot mai mult prezenţa Domnului şi asta se vedea şi în deschiderea pe care tinerii o aveau faţă de Cuvânt, faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de cei ce am fost consilieri. 22 de tineri au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, iar în ultima seara, tot 22 de tineri, 13 băieţi şi 9 fete, şi-au spus mărturiile. Au împărtăşit cu noi modul minunat în care Domnul i-a atins, le-a oferit eliberare, vindecare, alinare, iar o parte din ei şi-au exprimat marea bucurie că au experimentat umplerea cu Duhul Sfânt şi că au primit diverse daruri din partea Lui. 

Am avut împreună parte de un timp binecuvântat şi îmi doresc ca tinerii să nu uite promisiunile ce le-au făcut Domnului şi să nu dea înapoi, ci să continue să Îl declare zilnic pe Dumnezeu Domnul vieţii lor. Printre necreştini, umblarea cu Domnul va fi mult mai grea, dar să ne rugăm ca Domnul să fie Cel care să ne dea puterea de a fi incandescenţi, să fim înflăcăraţi pentru El, să luminăm în întunericul lumii acesteia şi să fim plini de Duh, ca cei din jur să vadă în noi acea schimbare pe care doar Domnul o poate face. Prin aceasta să arătăm că am fost la Peniel, că ne-am întâlnit cu El şi că El e prezent în inimile şi vieţile noastre. 

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Ultima zi

Vineri, ultima zi plină din tabără a fost o zi cu adevărat plină. Am avut parte de multe surprize, activităţi, încât la sfârşitul ei ne-am dorit ca ziua să poată fi mai lungă.

La întâlnirea pe grupuri, fiind ultima zi de studiu, am încercat să cuprindem cât mai mult din ce ne-a mai rămas din capitolele ce le-am avut de studiat pentru tabără, apoi am citit şi ne-am rugat pentru misionari din diverse ţări şi regiuni.

Deşi în Columbia populaţia majoritară se declară creştină, este o ţară cu ideologie marxistă. Este una dintre cele mai violente ţări din lume şi sunt diverse acţiuni violente împotriva creştinilor, astfel mulţi dintre ei îşi pierd locuinţa şi chiar şi viaţa.

Liviu şi Amalia sunt misionari în jungla peruană. Au fost implicaţi în construirea casei de misiune şi predarea de cursuri la şcoala primară. Au ca proiect construirea şcolii pentru adulţi, unde vor lucra ulterior ca profesori şi doresc să planteze o biserică în comunitatea aşenincă.

Sabri şi Luminiţa Sali sunt misionari printre turcii din Medgidia, o zonă nevoiaşă, nebăgată în seamă de mulţi. Dorinţa lor este ca în acel cartier al musulmanilor unde slujesc să existe o adunare evanghelică în care oamenii să-L găsească pe Domnul.

Ne-am rugat pentru misionarii din Columbia, Belarus şi România, inclusiv pentru misiunile bisericii Betel. Domnul să-şi întindă mâna sa peste fiecare copil al Său ce s-a implicat în lucrarea Lui şi să atingă El inimile celor ce au ocazia să audă Cuvântul Domnului.

Provocarea pentru noi astăzi a fost să aducem lână de oaie, în schimbul a 6000 de puncte pentru echipă, iar dacă era cu tot cu oaie, mai primeam încă 4000. A fost foarte distractiv să stăm să ne uităm după băieţii care fugeau după oi şi mare ne-a fost bucuria când au reuşit să prindă o oaie.

În sesiunea a doua, după ce am înălţat glasurile noastre cu cântări de laudă pentru Domnul, El a ales să ne facă conştienţi, prin mesajul fratelui Marius Sabou că sunt doar două opţiuni. Avem de ales între două căi, două destinaţii, două tipuri de călătorii şi sunt două tipuri de fundaţii şi sisteme de gândire.

Calea îngustă nu poate fi descoperită făcând apel la majoritate şi nu putem ajunge pe ea dacă avem inima împărţită. Trebuie să avem discernământ, să judecăm bine lucrurile căci de alegerile ce le facem depinde veşnicia noastră.

Noi trebuie să avem Cuvântul Lui în inima noastră, să-L trăim, să-L preţuim şi să-L împărtăşim. Sistemele de gândire din jurul nostru sunt pervertite şi încearcă să ne atragă atenţia de la Dumnezeu. Ele pot afecta caracterul nostru de creştin.

Avem nevoie de  o întâlnire la nivel personal cu El. Trebuie să ne evaluăm viaţa, propriul limbaj, propria atitudine, să avem un moment de reflexie, analiză.

În rugăciune, am avut fiecare un astfel de moment şi am simtit prezenta Domnului în mijlocul nostru şi am simţit cum El lucrează în inimile noastre. Ne-am analizat viaţa, defectele, minusurile şi am încredinţat totul în braţul Domnului.

După ce am luat prânzul împreună a fost un timp special pentru udat. Înarmaţi cu sticle si găleţi tinerii au mers la râu şi s-au putut răcori. Au fost momente aşteptate de mult, în special de băieţi, aşa că fiecare a profitat din plin de acest timp.

Astăzi a venit rândul echipelor 1 şi 2 să joace fotbal, iar echipele 3 şi 4 s-au întrecut la turn şi tiroliană. Au fost emoţii mari, tensiune, adrenalină, dar şi mare bucurie la sfârşit, indiferent de rezultate, căci am avut parte de un timp minunat împreună.

Sesiunea a treia, ultima întâlnire comună din tabără a fost plină de momente mult aşteptate şi de multe surprize.

Tinerii au fost anunţaţi la începutul taberei că, la sfârşit, va fi un concurs de versete şi pot participa toţi cei ce au învăţat versete din cele 3 capitole din Matei, respectiv 5, 6 şi 7. Premiile şi punctele pentru echipe au fost oferite în funcţie de numărul de versete învăţate, dar mai presus de orice răsplată, este faptul că tinerii s-au îmbogăţit mai mult cu Cuvântul Domnului.

Probabil că cea mai aşteptată competiţie a fost cea pentru imnuri şi steaguri. Pe parcursul taberei, fiecare echipă s-a străduit să facă cel mai frumos steag şi să compună cel mai bun imn. Pe rând, echipele şi-au prezentat numele, motivul pentru care şi l-au ales apoi au început să cânte. Emoţiile au fost mari, au fost mici greşeli, dar important este că ne-am simţit bine. Pentru cei care doresc să asculte imnurile:

Echipa 1:Şalăii

Echipa 2:Vânătorii de Bau-Bau

Echipa 3:Para Trăzniţii

Echipa 4:Viespii

Am făcut 18 diplome, pe diverse categorii, gen: „cel mai bun muzician”, „cea mai matinală persoană”, „cei mai buni prieteni” şi a sosit momentul să le înmânez celor care am considerat că le merită. 

Alin Pop ne-a vorbit despre misiunea din Africa, despre viziunea echipei, dar şi nevoile lor. Să continuăm să îi purtăm în misiune şi să îi încurajăm atunci când avem ocazia. O ultimă mărturie din tabără am primit-o din partea lui Mihai. El ne-a vorbit despre viaţa lui, cum era ea fără Hristos.

A avut parte de diverse ispite, ca şi mulţi dintre noi şi necunoscându-L pe El a cedat la multe din ele. Dar Domnul a vrut să Îi arate cât de mult Îl iubeşte şi i s-a descoperit. Şi de atunci viaţa lui s-a schimbat radical şi Domnul îi dă putere în lupta cu ispitele ce vin din partea celui rău. A fost o mărturie a unei vieţi schimbate de dragostea lui Dumnezeu şi fiecare dintre noi poate avea o astfel de mărturie dacă se lasă schimbat şi modelat de El.

E ultima seară, dar e ceva despre fratele Adrian Tămaş, îndrumat de Duhul Domnului a considerat că e important să discutăm, acea marcă unică ce ne diferenţiază pe noi ca şi urmaşi ai lui Hristos de oricine altcineva, pe noi ca şi credincioşi de oricare credinţă a acestei lumi. Isus se uită la noi şi ne spune că e ceva ce trebuie să ne deosebească, este dragostea. Când ne uităm în jur, dragostea se aplică doar celor ce ne fac binele, celor care au grijă de noi, celor care ne iubesc.

 Nu este altceva în viaţa noastră mai puternică decat dragostea lui Isus Hristos care trebuie să se vadă în tot ceea ce facem.  E acea dragoste care se dă, care se jertfeşte şi aceasta este o caracteristică unică a celui ce Îl iubeşte pe Isus Hristos. Înainte să-L întâlnim pe El e atât de complicat să facem anumite lucruri şi după ce Îl cunoaştem pe El, totul e mult mai simplu.

E atât de greu să spui: „te rog să mă ierţi”, e atât de greu să spui: „te iert”, sa ierţi cu adevărat. Poate ne întrebăm de ce să îl iubim pe cel la care nu ţinem, pe cei care ne-au greşit. Dar Domnul a zis că ne dă o poruncă nouă, să ne iubim unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit.

 Dragostea este o decizie. Noi decidem să iubim, noi decidem să urâm, indiferent de ceea ce ni s-a făcut. Când te apropii de El, când devii copilul Lui e ceva ce trebuie să te însoţească şi anume dragostea lui Isus Hristos.

La începutul taberei am ascultat povestirea cu cortul, cum cei doi au intrat în cort şi la un moment dat au început să numere stelele de pe cer şi Dr. Watson încerca să explice ce înseamnă asta, iar Sherlock Holmes a spus că adevărul e că le-a fost furat cortul. Şi vine lumea în care trăim şi ne fură cortul şi ne face teoria dragostei, cum că e un sentiment ce dispare după un timp. Evrei 13:1 spune „stăruiţi în dragostea frăţească”. Cum să stăruieşti în ceva care e un sentiment? Sentimentele sunt ceva ce vin peste tine şi îţi controlează ele voinţa.

Renunţăm atât de uşor la relaţii, la prietenii, la oameni cu care putem face multe lucruri împreună, oameni pentru care a murit Isus Hristos. Dacă Dumnezeu ne-ar face bilanţul tuturor lucrurilor pe care le-am făcut, ar avea tot dreptul să ne părăsească, să ne nimicească, dar El alege să ne iubească şi vrea să ne înveţe şi pe noi că dragostea nu ţine cont de greşelile celuilalt.

Ceea ce vrea Domnul de la noi e viaţa noastră şi nu se mulţumeşte cu nimic mai puţin pentru că El şi-a arătat dragostea Lui imensă şi şi-a dat Fiul pentru noi. Şi această dragoste nu face altceva decât să ne cheme la pocăinţă.

În încheiere, am plecat fiecare capurile şi ni s-a oferit posibilitatea să apelăm la dragostea Lui şi să ne predăm viaţa Lui, să luăm noi decizii pentru El. Am fost încurajaţi, ca atunci când mergem acasă să ne notăm ce am decis în această tabără şi să citim zilnic şi să nu uităm sau să neglijăm aceste decizii. Să nu-l lăsăm pe satan să ne fure bucuria ce o avem. Să ne aducem aminte ce I-am promis lui Dumnezeu şi să facem acel lucru.

A sosit momentul să aflăm cine ne-a fost îngeraş zilele ce au trecut. Au fost emoţii şi curiozitate pentru majoritatea dintre noi. Fiind mulţi, pentru a se păstra liniştea şi pentru o mai bună coordonare, a ieşit mai întâi un tânăr în faţă şi cel ce i-a fost îngeraş a venit lângă el. Primul s-a dus la locul său şi a venit în faţă cel ce i-a fost îngeraş ultimului ieşit şi tot aşa, până la sfârşit. Au fost momente de mulţumire, bucurie, ne-am dat mâna, ne-am îmbrăţişat, sub atenta observare a fratelui Adrian Tămaş. 

Pe lângă diplomele ce s-au dat mai devreme, au fost pregătite şi alte diplome pentru fiecare tânăr în parte. A fost cam dificil să se scrie lucruri diferite despre fiecare tânăr, dar lucrând în echipă am putut să găsim lucruri distinctive, ce i-au făcut remarcaţi în această tabără. Unele mai comice, altele serioase, dar astfel fiecare tânăr a putut pleca acasă cu o amintire a ceea ce a fost Tabăra El-Betel Voroneţ 2011.

Emoţii mari, deoarece a urmat premierea echipelor. Au fost surprize, bucurii, dezamăgiri, momente în care am realizat că am fi putut mai mult. Totuşi, a fost o experienţă frumoasă pentru fiecare în parte. Lucrul în echipă ne-a apropiat, am ajuns să ne cunoaştem mai bine şi să legăm noi prietenii.

Seara nu s-a încheiat, focul de tabără aşteptându-ne să cântăm în jurul lui. Am petrecut clipe minunate, până spre dimineaţă, chiar şi după ce focul nu mai avea aceeaşi putere.

Plecarea, pentru majoritatea, a fost de la ora 10. Nu ne mai doream să plecăm, dacă se putea am mai fi rămas măcar o săptămână. Nu ştiu cum a fost drumul celorlalţi, eu am plecat doar la ora 15:00 din tabară. Locul era aşa pustiu fără ei, cei care pentru o săptămână au ales să stea în prezenţa Domnului, departe de agitaţia oraşului.

Cu siguranţă am învăţat multe lucruri fiecare dintre noi şi multe din ele poate cu timpul le uităm, dar dacă e să rămânem cu gând, atunci să fie acela că El ne cheamă să împlinim Cuvântul Lui şi să fim lumini.

Adevărul înafara relaţiilor autentice e respins

A fost o mare bucurie să îl revăd pe fratele Lucian Oniga la Templul Penticostal Galaţi, biserica în care eu am crescut.  Lucian Oniga este lider de tineret în Biserica „Sfânta Treime” din Bistriţa şi fondatorul Organizaţiei „Peniel”. Este căsătorit şi are trei copii, două fetiţe şi un băiat. A studiat doi ani la Facultatea de Drept, dar a preferat studiile teologice.

 După 4 ani de teologie la Bucureşti, primeşte o bursă pentru continuarea studiilor la Bruxelles, unde a şi luat licenţa în teologie. Tot acolo şi-a finalizat şi studiile de master în teologie.

Mesajul din partea Domnului pentru noi a fost despre importanţa  regulilor şi relaţiilor în viaţa noastră,  despre cât de important este să existe un echilibru între ele şi despre atitudinea ce ar trebui să o avem faţă de ceilalţi.

De ce există certuri între noi? De ce mulţi resping adevărul? De ce nu Îl urmează toată familia pe Dumnezeu? Deoarece adevărul înafara relaţiilor autentice e respins. Pentru că suntem prea plini de noi, prea ocupaţi cu diverse activităţi şi nu mai dăm importanţă relaţiilor.

I. Regulile fără relaţie duc la răzvrătire

Luca 11:46 „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.

Erau experţi în legi şi reguli, dar nici ei nu le purtau. Mulţi copii ajung să fie răzvrătiţi pentru că părinţii lor sunt foarte stricţi, că impun diverse reguli. Astfel, copiii din familiile legaliste, văzându-se liberi atunci când merg la şcoală în alte oraşe ajung să îşi facă de cap, nu mai merg la biserică şi ajung în diverse anturaje ce îi îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu.

II. Relaţiile fără reguli duc la aberaţie (Romani 1:20-32)

Romani 1:32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac

Chiar dacă ştiau legile Domnului, nu au ţinut cont de ele şi au ajuns să păcătuiască, să facă lucruri neplăcute Domnului   Şi statul are nevoie de reguli. Dacă toţi ar face ce ar vrea, atunci ar fi un haos total. Oamenii sunt vulnerabili în faţa instabilităţii. Pentru o relaţie stabilă şi sănătoasă este nevoie să se ţină cont de anumite reguli.

III. Relaţie + Reguli duce la revelaţie

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

În ciuda a ceea ce este omul, El a dat. Acum Domnul ne invită la o relaţie personală cu El şi aşteaptă ca şi noi să-L iubim pe El. Atunci când suntem îndrăgostiţi, facem tot ce este nevoie pentru persoana iubită, ţinem cont de fiecare dorinţă a ei.

Ioan 14:15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Dacă ne lăsăm cuceriţi de dragostea Lui, vom respecta relaţia cu El în mod natural şi poruncile Lui nu ni s-ar mai părea atât de dificile.

Cele 7 A-uri ale relaţiei divine(Josh McDowell)

1. Afirmarea: sentimentul autenticităţii

Romani 12:15  Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng

Părinţii tind să alunge copiii, să le vorbească urât atunci când copiii se răzvrătesc. În momentele de răzvrătire maximă oamenii au nevoie de afirmare. Să le arătăm că noi credem în ei, că sunt importanţi pentru noi.

2. Acceptarea: dă sentimentul siguranţei

Romani 15:7  Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu

Când o persoană nu e acceptată se simte nesigură, se îndepărtează. Acceptarea îi face pe ceilalţi să simtă că totuşi îi iubeşti, chiar dacă ei ţi-au greşit. Siguranţa duce la deschidere, transparenţă.

3. Aprecierea: sentimentul semnificaţiei

Matei 3:17  Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea

Nu trebuiesc apreciate doar performanţele, ci şi efortul depus. Nu ştim să îi apreciem pe cei din jurul nostru şi ne criticăm între noi. Astfel, mulţi ajung să se simtă fără valoare, neimportanţi şi ajung în diverse anturaje în care sunt acceptaţi şi apreciaţi pentru ceea ce sunt.

4. Avaibility (disponibilitatea): sentimentul importanţei

Psalm 145:18  Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima
Matei 19:13  Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
Matei 19:14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei."

Atunci când cineva petrece timp cu noi ne simţim importanţi. Isus se face disponibil omului. Avem nevoie unii de alţii, timpul de calitate pentrecut împreună este foarte important. Dacă nu ne facem timp pentru ceilalţi e ca şi cum le-am spune că sunt alte lucruri mult mai importante pentru noi decât ei.

5. Afecţiunea: sentimentul iubirii

1 Ioan 4:7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu 

Ne bucurăm atunci când primim, dar nu ştim să oferim. Trebuie să ne apropiem mai mult unul de celălalt, să le spunem celor dragi că îi iubim, să le oferim umărul nostru să plângă pe el atunci când au nevoie.

6. Abordarea: sentimentul că cineva e interesat de lumea ta

 1 Corinteni 13:5  Dragostea nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău

Nu facem primul pas, chiar dacă ştim că cineva are nevoie de ajutor. Să nu uităm că este un păcat dacă ştii să faci binele şi nu îl faci. Să învăţăm să îi abordăm pe ceilalţi cu orice risc, să le arătăm că ne pasă de ei.

7. Accountability (socoteala): sentimentul ca cineva este interesat de creşterea ta

Romani 14:12 Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. 

Când ne expunem, când dăm socoteală în faţa altora, ne ajută să creştem. Dacă noi înşine ne expunem slăbiciunile, minusurile oamenii se pot deschide şi ei mai mult.

Dacă ţinem cont de aceste 7 puncte, când le vom vorbi oamenilor despre El, Îl vor primi. Adevărul în contextul relaţiilor duce la Hristos.

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Joi

Joi, a patra zi de tabără, o zi plină de provocări şi binecuvântări. 

La întâlnirea pe grupurile de studiu am avut un timp binecuvântat în prezenţa Domnului. Şi citind mai multe informaţii despre India, ţara pentru care ne-am rugat, am realizat cât de privilegiaţi suntem noi că Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi că putem să studiem Cuvântul Lui.

În India, majoritatea populaţiei e hindusă şi musulmană, doar 2.40% fiind creştini. Problemele principale cu care se confruntă această ţară includ disputele la frontiere, suprapopulaţie, sărăcie şi criza economică şi religioasă

Daniel şi Saroja, împreună cu cei trei băieţi ai lor adoptaţi locuiesc în oraşul Jalpaiguri din West Bengal. Lucrările în care sunt ei implicaţi: evanghelizare prin film, tractate în Spitalul Central, vizite, afişe cu versete, traducere şi scriere de tractate, cercul literar, meditaţii cu copiii din vecinătate, plantarea bisericii.

Ne-am rugat ca ei să crească în Cuvântul Domnului, în rugăciune, în dragoste şi să fie roditori pentru El. Domnul să se îngrijească de toate probleme ale lor şi să îi ocrotească. 

În sesiunea a II-a, ne-am apropiat cu toţii de Dumnezeu, de Cuvântul Său şi am cântat împreună un cântec de dragoste ce ne-a făcut să conştientizăm şi mai mult de iubirea Domnului pentru noi.

Din prima parte a capitolului 7 din Matei Domnul a ales să ne vorbească prin pastorul Marius Sabou, despre judecată şi discriminare.

Textul nu ne cere să trăim fără discernământ. Trebuie să ne păzim de judecata păcătoasă: atitudine critică, negativă, de superioritate şi condamnare. A judeca este o problemă de atitudine. Renunţând la valorile cereşti  trădăm caracterul lui Hristos. Orice evaluare a aproapelui trebuie să înceapă cu procesul de introspecţie, cu analiza proprie. Ce merite avem noi că Dumnezeu ne-a oferit posibilitatea de a studia, de a cunoaşte? 

Cel ce aruncă cu perle trebuie să fie extrem de bogat. Nu toţi oamenii sunt capabili să înţeleagă valoarea Evangheliei.  Este posibil să fie o pierdere de timp să vestim Evanghelia acestor oameni. Modelul eficient pentru aceştia este o mărturie fără cuvinte.

Pe un perete al sălii de sport au fost puse plicuri cu numele fiecăruia şi a fost o bucurie pentru cei ce au primit în ele diverse mesaje de încurajare, apreciere, dar şi mici daruri. O altă ocazie de a ne scrie gândurile, aprecierile pentru o anumită persoană au fost foile personalizate, ce au fost aşezate pe câteva mese.

După masa de prânz, în timpul liber am avut ocazia să ne întâlnim cu tinerii din echipa din care facem parte sau să ne pregătim pentru competiţiile ce aveau să urmeze. 

Emoţii şi adrenalină pentru echipele 1 şi 2, pentru că joi a fost ziua în care s-au întrecut la turn şi tiroliană iar echipele 3 şi 4 au jucat fotbal şi volley. Competiţia nu a fost doar pe teren, ci şi la galerie, fiecare tânăr susţinându-şi echipa aşa cum a ştiut mai bine.

După ce ne-am încărcat bateriile cu hrana trupească, ne-am adunat pentru sesiunea a III-a. Prin rugăciune şi cântare ne-am închinat Domnului şi ne-am pregătit inimile pentru Cuvântul Domnului, pe care l-am primit prin fratele Marius Sabou.

În finalul predicii de pe munte ni se spune că viaţa noastră trebuie să se consume în rugăciune, că trebuie să cerem, să căutăm şi să batem.

Cereţi: implică conştientizarea unei nevoi, umilinţă şi credinţă

Dacă nu simţi umilinţă, dacă nu-ţi simţi firea ta pământească dărâmată atunci e în zadar. Dumnezeu aşteaptă ca noi să fim generaţia care vine din urmă. Este esenţial să vrem, să ştim să ne rugăm şi să o facem. El nu vrea să fim doar statici. Vrea să acţionăm.

Căutaţi: implică acţiune, focalizare, creativitate

Când ne rugăm să învăţăm să cerem lucruri specifice. Rugăciunea în sine e complexă. Cunoscându-L pe Dumnezeu vom învăţa cum să ne rugăm.

Bateţi: implică perseverenţă, perseverenţă şi iar perseverenţă.

Să ieşim din zona de confort în care ne aflăm. Dumnezeu aşteaptă de la noi să îndrăznim, căci El poate face lucruri mari dacă ne rugăm. Greutatea unei vieţi vine din relaţia de rugăciune. Trebuie totuşi să avem grijă la atitudine, la motivaţie. Rugăciunea este bună, dar când este folosită ca substitut pentru ascultare nu este decât ipocrizie banală, un fariseism vrednic de dispreţ.

Un ultim gând, pentru fiecare, un citat de-al lui C.T.Studd

“Pe genunchi, omule! Şi la Scriptură! Hotărăşte-te! Timpul zboară! Opreşte insultele către Dumnezeu, încetează să te mai sfătuieşti cu carnea şi sângele. Termină cu şchiopătarea, cu trăirea în minciună şi scuzele pline de laşitate. Implică-te!”

A urmat un moment mult aşteptat, tombola. Tinerii au fost anunţaţi dinainte că este nevoie să aducă un mic dar, un obiect de maxim 10 lei. Fiecare obiect a primit câte un număr şi s-au scris numerele pe bileţele. Fiecare tânăr ce a adus ceva pentru tombolă, a extras câte un bileţel şi a primit obiectul ce avea numărul respectiv. Au fost surprize frumoase, momente de bucurie

În continuare, am urmărit împreună un film: "What if..." şi am avut ocazia să ne întrebăm fiecare dintre noi cum ar fi viaţa noastră dacă am fi făcut alte alegeri, dacă l-am fi ales mereu pe El în locul celorlalte lucruri.

Domnul să ne ajute să împlinim Cuvântul Lui şi să ne dea înţelepciunea şi puterea de a-L alege pe El, indiferent de circumstanţe.