Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Ultima zi

Vineri, ultima zi plină din tabără a fost o zi cu adevărat plină. Am avut parte de multe surprize, activităţi, încât la sfârşitul ei ne-am dorit ca ziua să poată fi mai lungă.

La întâlnirea pe grupuri, fiind ultima zi de studiu, am încercat să cuprindem cât mai mult din ce ne-a mai rămas din capitolele ce le-am avut de studiat pentru tabără, apoi am citit şi ne-am rugat pentru misionari din diverse ţări şi regiuni.

Deşi în Columbia populaţia majoritară se declară creştină, este o ţară cu ideologie marxistă. Este una dintre cele mai violente ţări din lume şi sunt diverse acţiuni violente împotriva creştinilor, astfel mulţi dintre ei îşi pierd locuinţa şi chiar şi viaţa.

Liviu şi Amalia sunt misionari în jungla peruană. Au fost implicaţi în construirea casei de misiune şi predarea de cursuri la şcoala primară. Au ca proiect construirea şcolii pentru adulţi, unde vor lucra ulterior ca profesori şi doresc să planteze o biserică în comunitatea aşenincă.

Sabri şi Luminiţa Sali sunt misionari printre turcii din Medgidia, o zonă nevoiaşă, nebăgată în seamă de mulţi. Dorinţa lor este ca în acel cartier al musulmanilor unde slujesc să existe o adunare evanghelică în care oamenii să-L găsească pe Domnul.

Ne-am rugat pentru misionarii din Columbia, Belarus şi România, inclusiv pentru misiunile bisericii Betel. Domnul să-şi întindă mâna sa peste fiecare copil al Său ce s-a implicat în lucrarea Lui şi să atingă El inimile celor ce au ocazia să audă Cuvântul Domnului.

Provocarea pentru noi astăzi a fost să aducem lână de oaie, în schimbul a 6000 de puncte pentru echipă, iar dacă era cu tot cu oaie, mai primeam încă 4000. A fost foarte distractiv să stăm să ne uităm după băieţii care fugeau după oi şi mare ne-a fost bucuria când au reuşit să prindă o oaie.

În sesiunea a doua, după ce am înălţat glasurile noastre cu cântări de laudă pentru Domnul, El a ales să ne facă conştienţi, prin mesajul fratelui Marius Sabou că sunt doar două opţiuni. Avem de ales între două căi, două destinaţii, două tipuri de călătorii şi sunt două tipuri de fundaţii şi sisteme de gândire.

Calea îngustă nu poate fi descoperită făcând apel la majoritate şi nu putem ajunge pe ea dacă avem inima împărţită. Trebuie să avem discernământ, să judecăm bine lucrurile căci de alegerile ce le facem depinde veşnicia noastră.

Noi trebuie să avem Cuvântul Lui în inima noastră, să-L trăim, să-L preţuim şi să-L împărtăşim. Sistemele de gândire din jurul nostru sunt pervertite şi încearcă să ne atragă atenţia de la Dumnezeu. Ele pot afecta caracterul nostru de creştin.

Avem nevoie de  o întâlnire la nivel personal cu El. Trebuie să ne evaluăm viaţa, propriul limbaj, propria atitudine, să avem un moment de reflexie, analiză.

În rugăciune, am avut fiecare un astfel de moment şi am simtit prezenta Domnului în mijlocul nostru şi am simţit cum El lucrează în inimile noastre. Ne-am analizat viaţa, defectele, minusurile şi am încredinţat totul în braţul Domnului.

După ce am luat prânzul împreună a fost un timp special pentru udat. Înarmaţi cu sticle si găleţi tinerii au mers la râu şi s-au putut răcori. Au fost momente aşteptate de mult, în special de băieţi, aşa că fiecare a profitat din plin de acest timp.

Astăzi a venit rândul echipelor 1 şi 2 să joace fotbal, iar echipele 3 şi 4 s-au întrecut la turn şi tiroliană. Au fost emoţii mari, tensiune, adrenalină, dar şi mare bucurie la sfârşit, indiferent de rezultate, căci am avut parte de un timp minunat împreună.

Sesiunea a treia, ultima întâlnire comună din tabără a fost plină de momente mult aşteptate şi de multe surprize.

Tinerii au fost anunţaţi la începutul taberei că, la sfârşit, va fi un concurs de versete şi pot participa toţi cei ce au învăţat versete din cele 3 capitole din Matei, respectiv 5, 6 şi 7. Premiile şi punctele pentru echipe au fost oferite în funcţie de numărul de versete învăţate, dar mai presus de orice răsplată, este faptul că tinerii s-au îmbogăţit mai mult cu Cuvântul Domnului.

Probabil că cea mai aşteptată competiţie a fost cea pentru imnuri şi steaguri. Pe parcursul taberei, fiecare echipă s-a străduit să facă cel mai frumos steag şi să compună cel mai bun imn. Pe rând, echipele şi-au prezentat numele, motivul pentru care şi l-au ales apoi au început să cânte. Emoţiile au fost mari, au fost mici greşeli, dar important este că ne-am simţit bine. Pentru cei care doresc să asculte imnurile:

Echipa 1:Şalăii

Echipa 2:Vânătorii de Bau-Bau

Echipa 3:Para Trăzniţii

Echipa 4:Viespii

Am făcut 18 diplome, pe diverse categorii, gen: „cel mai bun muzician”, „cea mai matinală persoană”, „cei mai buni prieteni” şi a sosit momentul să le înmânez celor care am considerat că le merită. 

Alin Pop ne-a vorbit despre misiunea din Africa, despre viziunea echipei, dar şi nevoile lor. Să continuăm să îi purtăm în misiune şi să îi încurajăm atunci când avem ocazia. O ultimă mărturie din tabără am primit-o din partea lui Mihai. El ne-a vorbit despre viaţa lui, cum era ea fără Hristos.

A avut parte de diverse ispite, ca şi mulţi dintre noi şi necunoscându-L pe El a cedat la multe din ele. Dar Domnul a vrut să Îi arate cât de mult Îl iubeşte şi i s-a descoperit. Şi de atunci viaţa lui s-a schimbat radical şi Domnul îi dă putere în lupta cu ispitele ce vin din partea celui rău. A fost o mărturie a unei vieţi schimbate de dragostea lui Dumnezeu şi fiecare dintre noi poate avea o astfel de mărturie dacă se lasă schimbat şi modelat de El.

E ultima seară, dar e ceva despre fratele Adrian Tămaş, îndrumat de Duhul Domnului a considerat că e important să discutăm, acea marcă unică ce ne diferenţiază pe noi ca şi urmaşi ai lui Hristos de oricine altcineva, pe noi ca şi credincioşi de oricare credinţă a acestei lumi. Isus se uită la noi şi ne spune că e ceva ce trebuie să ne deosebească, este dragostea. Când ne uităm în jur, dragostea se aplică doar celor ce ne fac binele, celor care au grijă de noi, celor care ne iubesc.

 Nu este altceva în viaţa noastră mai puternică decat dragostea lui Isus Hristos care trebuie să se vadă în tot ceea ce facem.  E acea dragoste care se dă, care se jertfeşte şi aceasta este o caracteristică unică a celui ce Îl iubeşte pe Isus Hristos. Înainte să-L întâlnim pe El e atât de complicat să facem anumite lucruri şi după ce Îl cunoaştem pe El, totul e mult mai simplu.

E atât de greu să spui: „te rog să mă ierţi”, e atât de greu să spui: „te iert”, sa ierţi cu adevărat. Poate ne întrebăm de ce să îl iubim pe cel la care nu ţinem, pe cei care ne-au greşit. Dar Domnul a zis că ne dă o poruncă nouă, să ne iubim unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit.

 Dragostea este o decizie. Noi decidem să iubim, noi decidem să urâm, indiferent de ceea ce ni s-a făcut. Când te apropii de El, când devii copilul Lui e ceva ce trebuie să te însoţească şi anume dragostea lui Isus Hristos.

La începutul taberei am ascultat povestirea cu cortul, cum cei doi au intrat în cort şi la un moment dat au început să numere stelele de pe cer şi Dr. Watson încerca să explice ce înseamnă asta, iar Sherlock Holmes a spus că adevărul e că le-a fost furat cortul. Şi vine lumea în care trăim şi ne fură cortul şi ne face teoria dragostei, cum că e un sentiment ce dispare după un timp. Evrei 13:1 spune „stăruiţi în dragostea frăţească”. Cum să stăruieşti în ceva care e un sentiment? Sentimentele sunt ceva ce vin peste tine şi îţi controlează ele voinţa.

Renunţăm atât de uşor la relaţii, la prietenii, la oameni cu care putem face multe lucruri împreună, oameni pentru care a murit Isus Hristos. Dacă Dumnezeu ne-ar face bilanţul tuturor lucrurilor pe care le-am făcut, ar avea tot dreptul să ne părăsească, să ne nimicească, dar El alege să ne iubească şi vrea să ne înveţe şi pe noi că dragostea nu ţine cont de greşelile celuilalt.

Ceea ce vrea Domnul de la noi e viaţa noastră şi nu se mulţumeşte cu nimic mai puţin pentru că El şi-a arătat dragostea Lui imensă şi şi-a dat Fiul pentru noi. Şi această dragoste nu face altceva decât să ne cheme la pocăinţă.

În încheiere, am plecat fiecare capurile şi ni s-a oferit posibilitatea să apelăm la dragostea Lui şi să ne predăm viaţa Lui, să luăm noi decizii pentru El. Am fost încurajaţi, ca atunci când mergem acasă să ne notăm ce am decis în această tabără şi să citim zilnic şi să nu uităm sau să neglijăm aceste decizii. Să nu-l lăsăm pe satan să ne fure bucuria ce o avem. Să ne aducem aminte ce I-am promis lui Dumnezeu şi să facem acel lucru.

A sosit momentul să aflăm cine ne-a fost îngeraş zilele ce au trecut. Au fost emoţii şi curiozitate pentru majoritatea dintre noi. Fiind mulţi, pentru a se păstra liniştea şi pentru o mai bună coordonare, a ieşit mai întâi un tânăr în faţă şi cel ce i-a fost îngeraş a venit lângă el. Primul s-a dus la locul său şi a venit în faţă cel ce i-a fost îngeraş ultimului ieşit şi tot aşa, până la sfârşit. Au fost momente de mulţumire, bucurie, ne-am dat mâna, ne-am îmbrăţişat, sub atenta observare a fratelui Adrian Tămaş. 

Pe lângă diplomele ce s-au dat mai devreme, au fost pregătite şi alte diplome pentru fiecare tânăr în parte. A fost cam dificil să se scrie lucruri diferite despre fiecare tânăr, dar lucrând în echipă am putut să găsim lucruri distinctive, ce i-au făcut remarcaţi în această tabără. Unele mai comice, altele serioase, dar astfel fiecare tânăr a putut pleca acasă cu o amintire a ceea ce a fost Tabăra El-Betel Voroneţ 2011.

Emoţii mari, deoarece a urmat premierea echipelor. Au fost surprize, bucurii, dezamăgiri, momente în care am realizat că am fi putut mai mult. Totuşi, a fost o experienţă frumoasă pentru fiecare în parte. Lucrul în echipă ne-a apropiat, am ajuns să ne cunoaştem mai bine şi să legăm noi prietenii.

Seara nu s-a încheiat, focul de tabără aşteptându-ne să cântăm în jurul lui. Am petrecut clipe minunate, până spre dimineaţă, chiar şi după ce focul nu mai avea aceeaşi putere.

Plecarea, pentru majoritatea, a fost de la ora 10. Nu ne mai doream să plecăm, dacă se putea am mai fi rămas măcar o săptămână. Nu ştiu cum a fost drumul celorlalţi, eu am plecat doar la ora 15:00 din tabară. Locul era aşa pustiu fără ei, cei care pentru o săptămână au ales să stea în prezenţa Domnului, departe de agitaţia oraşului.

Cu siguranţă am învăţat multe lucruri fiecare dintre noi şi multe din ele poate cu timpul le uităm, dar dacă e să rămânem cu gând, atunci să fie acela că El ne cheamă să împlinim Cuvântul Lui şi să fim lumini.