Mâine nu e ziua ta

         În umblarea noastră prin lume, în alergarea după lucrurile mărunte ale acestei vieţi, uităm de cele importante. Ajungem să neglijăm familia, relaţiile cu cei din jur, dar mai presus de toate, neglijăm relaţia ce ar trebui să o avem cu El. Avem deseori parte de încercări, descurajări şi nenumărate frământări ne apasă sufletul. Suntem dezamăgiţi de cei în care ne încredem, de cei de la care aşteptăm ajutor, soluţii, răspunsuri,  dar uităm că toată încrederea trebuie să ne-o punem în Dumnezeu, căci El e Singurul ce ne poate da adevărata soluţie la problemele noastre.
       
         Suntem oameni..slabi oameni de multe ori. Şi cedăm în lupta cu ispitele ce ne urmăresc zi de zi.  Le lăsăm să ne învăluie şi fac parte din viaţa noastră. Trăim într-o continuă stare de nemulţumire, de dorinţă de a avea mai mult, de a ajunge cât mai sus, de a fi mai presus de ceilalţi, de a primi noi toate laudele. Şi toate acestea pentru că ne dorim să ne simţim împliniţi, pentru că vrem să umplem acel gol ce este noi..şi căutăm să îl umplem cu noi, cu gloria noastră.  Dar nu vom putea să găsim pacea şi împlinirea aşa, căci acel gol ar trebui umplut cu El. Şi doar trăind cu Dumnezeu vom putea avea parte de pace, fericire şi implinire. E un război ce se dă cu eul nostru şi pacea Lui nu înseamnă lipsa luptelor, a problemelor şi ispitelor, ci ea emană putere pentru a înfrunta totul şi de a fi mulţumitori indiferent de situaţie.

         Decizii avem de luat zilnic, căci viaţa e un şir întreg de alegeri, dar cea mai importantă dintre toate este alegerea de a ne dedica sau nu viaţa lui Dumnezeu. Trăim într-o lume ce trăieşte după motto-ul:”Lasa pe mâine ce nu poţi face azi” şi ne umplem timpul cu lucruri mărunte ce le considerăm esenţiale şi amânăm să-l primim în viaţa noastră şi numai prin faptul că nu alegem să Îi dedicăm viaţa, alegem de fapt să o trăim fără El.

         De ai şti tu omule că viaţa cu Isus e pace, e bucurie.. Doar gustă puţin din El şi vei vedea ce bun este Domnul. Acum e momentul să realizezi că astăzi este ziua ta, că sunt decizii ce nu trebuiesc amânate. Încredinţează tot ce ai în braţele Domnului. Eliberează-ţi umerii de poverile ce te apasă şi lasă-ţi paşii purtaţi de El. Indiferent de problemele ce vor veni în viaţa ta, de furtunile ce se vor abate asupra ta, El îţi va fi alături, nu te va lăsa singur niciodată şi îţi va şopti: ”Copilul Meu, nu te teme, căci Eu sunt cu tine şi nicidecum nu o să te părăsesc”. Ridică-ţi ochii spre cer, spre Dumnezeu. El stă cu braţele deschise şi te aşteaptă..nu mai zăbovi. Ziua de mâine nu e a ta.

O frântură din Dumnezeu într-o zonă fără El

Trăim într-o ţară ce se declară creştină, dar încă sunt multe sate în care Dumnezeu nu este prezent, sate în care Numele Lui nu este înălţat. Un astfel de sat este Sava, situat la cca 50 km de Cluj. Este aproape în totalitate ortodox, excepţie făcând-o câţiva catolici şi o familie de penticostali, cu 2 copii. Luptele au fost dintotdeauna mari, cel rău încercând pe toate planurile să îi îndepărteze de Dumnezeu pe cei ce şi-au dedicat viaţa Domnului.

În luna martie, Domnul ne-a oferit o cale prin care putem fi lumina în acel sat. Împreună cu alţi 9 tineri din grupul de studiu Adoramus, pe care-l frecventăm în Biserica Baptistă Betel din Cluj Napoca, am mers să facem curăţenie în curtea unei bătrâne.

"Cele câteva zile petrecute la Sava nu le pot califica drept turism. Nici ca pe o deplasare a forţei de muncă de la oraş la sat. Noi suntem chemaţi să fim luptători. Şi am avut acum ocazia să o dovedim din plin. Sava este un sat fără biserică de pocăiţi. În propovăduirea noastră n-am folosit cuvinte. Am folosit greble, sape, furci, topoare, ciocane, cleşti. Am vrut ca oamenii să vadă faptele noastre bune şi să slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri. Şi rezultatele n-au încetat să apară. Am văzut oameni ieşiţi la poartă, miraţi. Trecători opriţi pe drum. Şi cum veştile circulă repede prin sat, mai toată lumea a aflat ce fac pocăiţii. Şi nu cred că au rămas indiferenţi în inimile lor. Doar şi ei ştiu că pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune" Daniel M.

"De-a lungul timpului mi-am dat seama de faptul că atunci când Dumnezeu vrea să facă ceva extraordinar, ceva mare, ceva puternic undeva, Satan, nu va sta şi se va uita la cum Îşi îndeplineşte Dumnezeu planurile, ci va încerca din toate puterile, să oprească şi pentru că de cele mai multe ori nu poate, el va pune gânduri de descurajare, va merge pe drumuri ocolitoare pentru a ajunge la mintea omenilor prin care Dumnezeu vrea să lucreze

M-am convins şi în misiunea pe care am făcut-o noi la Sava de acest lucru. Nici nu am ajuns bine, că a murit o capră. Era o atmosferă apăsătoare tot timpul. Când am început să curăţăm în jurul casei, parcă lucrai, lucrai şi nu se mai termina, parcă nu vedeam nici o diferenţă, şi te mai uitai în jur şi vedeai cât este de lucru, şi nu eram chiar aşa de mulţi, şi era puţin timp.

Era obositor psihic, şi descurajator. Dar la fiecare gând de descurajare, la fiecare gând de neputinţă, parcă venea Domnul şi îţi şoptea:”Gandeste-te că e mai mult decât ceea ce vezi. Lucrarea e a Mea. EU sunt în control. E ceva mai mare de atât, e ceva ce tu nu vezi acum că se întâmplă în gândurile, inimile oamenilor de aici, uită-te dincolo de ceea ce se vede.”  Aşa că nu am mai fost descurajaţi, şi parcă prindeam din nou şi din nou puteri noi. şi fiecare din noi am dat tot ce am avut mai bun în noi şi am făcut cât am putut.” Florina P.

La sfârşitul lunii mai am mers din nou în Sava, cu forţe proaspete. 16 tineri, înarmaţi cu dragoste pentru Hristos, pentru cei pierduţi, dar şi cu diverse ustensile, am continuat ceea ce am început în martie. Reacţiile satenilor au fost diverse, multe din ele fiind pozitive, dar nu numai.  O săteancă a spus:”Vai, foarte fain aţi făcut aici. Parcă îi altă lume”. O doamnă, care e foarte credincioasă în ortodoxismul ei i-a spus bătrânei la care am făcut curat:”Asta nu îi bine, Domniţa, să nu mai zici la nimeni”.

Duminică am mers la o biserică din Mociu, unde ne-am bucurat ne prezenţa Domnului împreună cu fraţii de acolo. Să îi purtaţi în rugăciune şi pe ei, ca Domnul să îi ajute să rămână alături de El şi să caute zi de zi faţa Lui.

Şi chiar dacă nu am văzut imediat rezultate pe plan spritual, sunt sigură, că prin sămânţa pe care noi am pus-o, că am arătat că ne pasă de o bătrânică ce nu ne putea oferi absolut nimic în schimb., ei au putut vedea o frântură din El.

Această misiune, nu a schimbat lucruri doar în Sava, ci şi în fiecare dintre noi, am văzut mai mult din El, din Inima Lui, în oameni, în natură, în lucrurile mici şi am învăţat să apreciem, cât avem, câte resurse avem, cât de binecuvântaţi suntem de fapt.

Ştim că această lucrare este una dificilă, pentru că luptele sunt mari, dar în acelaşi timp ştim că Cel ce este în noi este mai tare decât cel ce este în lume. Reacţiile sătenilor, ne-au dat un imbold, o dorinţă şi mai mare de a continua această lucrare, căci ştim că Domnul îi are în planul Său de mântuire pe oamenii de acolo. Noi nu ne vom mulţumi doar cu ce am făcut, ci dorim să revenim în Sava oricând ni se oferă ocazia.  Dorim ca acei oameni să fie mântuiţi şi cât mai curând să existe o biserică, un loc de întâlnire a celor ce se vor întoarce la Dumnezeu.

Mai este mult de muncă în Sava. Şi fizic şi spiritual. Şi e nevoie de mult sprijin. Mai ales în rugăciune şi post. .Este nevoie de dragoste şi înţelegere între săteni, de acea unitate pe care Hristos o doreşte. Domnul să atingă inimile lor, să realizeze faptul că El este alături de ei    aşteaptă şi îi aşteaptă cu braţele deschise. Domnul să ne ajute  să călcăm pe urmele paşilor Lui, să fim asemeni Lui printre acei oameni, pentru ca ei să vadă în noi un exemplu de urmat. Dumnezeu n-a uitat de Sava. Să nu uităm nici noi.