Crestinii isi aduc aminte de moartea si invierea intemeietorului religiei crestine – Isus Cristos.
Toate marile religii ale lumii, cu exceptia a patru dintre ele, se intemeieaza pe simple presupuneri filozofice.
Dintre cele patru care au la baza o personalitate mai degraba decat un sistem filozofic, doar crestinismul pretinde ca mormantul fondatorului sau este gol. In urma cu aproape 2000 de ani, pe un deal din Orientul Apropiat, langa Ierusalimul de astazi, erau rastigniti 3 oameni. Am intrebat un medic chirurg, specializat in operatii pe cord deschis, care este cauza mortii prin rastignire.
Prof.Dr. Ion Socoteanu:
Moartea prin rastignire se facea prin ceea ce noi numim pe de-o parte un soc traumatic – durere, pe de alta parte un soc hemoragic, determinat de sangerarea, de pierderea de sange care se petrecea. De ce aceasta prelungea durerea? Pentru ca moartea nu se producea propriu-zis prin socul traumatic sau socul hemoragic, ci se producea – si asta au constatat medicii – prin ceea ce noi numim insuficienta respiratorie. Condamnatul nu putea sa respire, intrucat musculatura respiratorie accesorie era blocata, intrucat trebuia sa sustina greutatea corpului.
Rep:
Dar cum a murit rastignitul Isus Cristos?
Din nou profesorul Socoteanu:
El a murit prin cu totul alt mecanism si acest mecanism este unic: El Si-a dat viata, nu I-a fost luata viata.
Avea putere sa-Si dea aceasta viata, era porunca pe care o primise de la Tatal. El a spus: “Am putere
sa-Mi dau viata si am putere sa-Mi iau viata.” Din pricina aceasta, moartea Lui este o moarte de bunavoie, este o moarte voluntara, care da valoare sacrificiului Sau. El nu a fost omorat, El Si-a dat viata.
Rep:
L-am intrebat pe profesorul Ernest Valea, specialist in religii orientale si istoria religiilor, daca ideea jertfei in locul altuia, din dragoste pentru altul, este specifica crestinismului.
Prof. Ernest Valea:
In perioada interbelica s-a emis ipoteza căci crestinismul s-ar fi format sub influenta unor religii initiatice a vremii respective, in care exista aceasta idee a unui zeu care a murit si a inviat. In ultimul timp istoricii religiilor au stabilit ca influenta a fost de fapt inversa. Crestinismul luase o amploare deosebita in primele secole si aceste religii ale misterelor, pentru a putea supravietui, au adaptat in structura lor ideea invierii zeului lor. De exemplu, invierea lui Atis dateaza de la jumatatea secolului al II-lea, a lui Adonis din secolul al IV-lea; versiunea finala si completa a invierii lui Osiris – egipteanul – este relatata de Plutarh abia in secolul al II-lea dupa Cristos.
Rep:
Care este de fapt baza acestor invieri si a invierii lui Cristos?
Prof. Ernest Valea:
Toate aceste invieri sunt de fapt legende, lipsite de orice baza istorica. Cristos – dupa cum stim – a fost o persoana istorica. El a murit si a inviat la o data istorica precisa, in anul 30. Semnificatia mortii si invierii altor zei este diferita. Moartea lor nu are un rol mantuitor pentru om, iar adeptii lor nu depindeau de acest zeu inviat pentru a fi mantuiti. Concluzia mea este ca moartea si invierea lui Cristos nu are egal in alte religii.
Rep:
Invierea lui Cristos este un eveniment de care depinde adevarul sau falsitatea religiei crestine.
Daca scoti invierea din crestinism, acesta se prabuseste. Dar inainte de inviere, Isus Cristos a trecut printr-un proces, s-a dat o sentinta, a fost condamnat la moarte si executat. Din punct de vedere al justitiei, cum poate fi apreciat procesul lui Isus Cristos?
Avocat Angelica Romascu:
Pentru aceasta nu pot sa nu-mi imaginez odaia de sus si seara, acea atmosfera sfanta, plina de smerenie si dragoste, in care Isus Isi petrecea ultimele momente impreuna cu ucenicii, dandu-le cea mai minunata lectie de umilinta, de slujire si de dragoste. Deodata, linistea noptii este tulburata prin patrunderea in forta a trupelor speciale, cu scopul de a-L prinde, de a-L aresta pe Isus, fara insa a avea un mandat de arestare.
Rep:
Ce spune textul biblic in Evanghelia dupa Matei despre acele momente?
“Isus a zis gloatelor: ‘Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In toate zilele sedeam in mijlocul vostru si invatam norodul in Templu si n-ati pus mana pe Mine’. Cei ce au prins pe Isus L-au dus la Marele Preot Caiafa, unde erau adunati carturarii si batranii.”
Avocat Angelica Romascu:
Imi imaginez aceasta adunare ca fiind in fata organelor de cercetare penala, Politie, Procuratura si cred ca nu gresesc daca il aseman pe Caiafa chiar cu Prim-Procurorul.
Aici trebuia sa fie cercetat Isus, trebuia sa se intocmeasca actul de acuzare, adica Rechizitoriul, ca sa poata fi trimis in judecata. Astfel, pe marturia a 2 martori mincinosi si prin recunoasterea lui Isus ca este Fiul lui Dumnezeu, I se intocmeste rechizitoriul, cu verdictul: “Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea”. Si este trimis Isus in judecata si astfel ajunge in fata marelui judecator Pilat. Acesta studiaza dosarul, citeste, reciteste rechizitoriul si constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii ca invinuitul, inculpatul Isus sa fie condamnat.
Rep:
Guvernatorul roman Pilat avea pozitia, functia si puterea de pronunta verdictul: “Nevinovat” in cel mai celebru proces, al Celui mai celebru inculpat. Cum se raporteaza Pilat la acest caz?
Avocat Angelica Romascu:
Pilat este convins de nevinovatia lui Isus, dar datorita presiunilor realizate atat din partea fortelor puterii, cat si din partea multimii aflate in strada, care toti solicitau condamnarea la moarte a lui Isus, Pilat cedeaza.
Isi spala mainile inaintea norodului si Il da pe Isus sa fie rastignit, adica sa fie executata sentinta de condamnare.
Rep:
Exista implicatii sociale majore ale evenimnentului de la Pasti.
Sociolog Ioan Bugnaruc:
Pastele inseamna relatii noi, un model de reconciliere, de impacare in familie, intre natiuni. Si modelul
acesta nu este modelul impunerii fortei, nu este modelul dominarii ci este modelul jertfirii.
Pastele inseamna in acelasi timp o intrare intr-o familie noua. Ne-a oferit Dumnezeu fiecaruia dintre noi privilegiul sa-L consideram Tatal nostru, iar pe cei care sunt de asemenea copiii Lui sa-i consideram fratii nostri.
Rep:
Dincolo de modificarea relatiilor sociale la nivel personal, modelul lui Isus Cristos, care culmineaza cu sarbatoarea de pasti, reverbereaza si la nivel de natiuni.
Sociolog Ioan Bugnaruc:
Acele natiuni care au adaugat la perspectiva economica a vietii si perspectiva morala, au avut binecuvantari, au avut parte de prosperitate.
Sociologi remarcabili vorbesc despre geneza capitalismului si etica protestanta de exemplu, aratand ca moralitatea este o premisa foarte importanta in propasirea economica.
Daca ne gandim la libertatea constiintei, la dreptul la libera asociere, la respectul proprietatii, la separarea bisericii de stat – acestea sunt principii pe un temei crestin.
Rep:
Dar Pastele inseamna si moarte, chiar daca este urmata de o inviere. Ce-a fost in inima de mama a Mantuitorului Isus Cristos, ce-a fost in inima de tata a lui Dumnezeu atunci cand Isi vedea Fiul murind? Ce este in inima unor parinti care-l conduc la mormant pe fiul lor? Familia Cosman a experimentat acest gen de sentimente cand l-au pierdut pe fiul lor cel mai mare, in varsta de 21 de ani.
Gigi Cosman: sentimentul unei rupturi imense, al unei despartiri de tine insuti, prin separarea de o relatie pe care ai zidit-o cu atata migala si cu truda si cu drag timp de 21 de ani, era coplesitor.
Sunt momente in care intelegi ca trebuie sa faci o delimitare clara intre valori. Dintr-o data realizezi nebunia rasului, desertaciunea mancatului; caracterul vremelnic a tot ceea ce te inconjoara devine atat de pregnant si valorile se leaga de eternitate, de vesnicie. Simti povara unei dureri imense. Atunci treci prin realizarea a ceea ce inseamna sa te usture inima, sa te doara sufletul de durere. Am trait experienta unei parasiri, oamenii nu stiau ce sa spuna, stateau deoparte. Eram singuri in aceste momente, am simtit ce inseamna sa fii singur cum Cristos era cand era pe cruce, desi Tatal era in El.
Rep:
In desfasurarea evenimentelor de la Pasti, puterea religioasa a unei natiuni a influentat si manipulat puterea politica, in scopul obtinerii condamnarii la moarte a unui personaj incomod. Marii preoti de atunci ai natiunii Israel l-au influentat pe Pilat – reprezentantul imperiului roman – sa-L condamne la moarte pe Isus Cristos, deoarece acesta devenise incomod pentru ei. De fapt ideea de separare a bisericii de stat a fost lansata chiar de Cristos.Am stat de vorba cu Lector-Doctor Silviu Rogobete, seful catedrei de stiinte politice de la Universitatea de Vest din Timisoara, despre evolutia de-a lungul istoriei a acestei tensiuni mocnite intre politic si religios.
Lector-Doctor Silviu Rogobete:
S-a vazut in mod constant aceasta lupta, aceasta dialectica intre puterea religioasa si puterea politica, intre imperium si sacerdotium. Odata cu aparitia statului natiune, lucrurile se separa, politicul ia o anumita traiectorie, se desacralizeaza. Partea religioasa ramane in zona religiosului. Viata politica ar trebui sa fie separata de viata religioasa, insa iata ca si astazi inca lucrurile nu sunt foarte clare si aceasta tensiune dintre imperium si sacerdotium continua sa ne macine.Din perspectiva crestinismului , religia nu este politica si politica nu este religie. In momentul cand spunem “religia este politica”, automat riscam sa cadem in extrema fundamentalismului.
Rep:
A avut oare remuscari de constiinta Pilat, guvernatorul roman, cel care sub presiunea maselor a pronuntat sentinta de condamnare la moarte a Mantuitorului?
Avocat Angelica Romascu:
Nu stiu daca Pilat a avut remuscari in suflet cand a pronuntat sentinta de condamnare, dar stim cu totii ca a tradat adevarul in schimbul confortului material si social. A preferat sa pronunte o sentinta nedreapta, sa dea la moarte un om nevinovat, in care nu a gasit nicio vina. Numai ca sa nu-si atraga dizgratia clasei politice de atunci, balanta s-a inclinat spre iubirea de sine, si nu in apararea adevarului. Procesul a fost un proces nedrept, cu multe vicii de procedura si unul din aceste vicii a fost si faptul ca Isus nu a beneficiat de aparare. Nu avusese niciun avocat, nici macar unul din oficiu.
Rep:
Bineinteles ca nu poate lipsi perspectiva teologica din aceasta incercare a noastra de a afla ce s-a intamplat de fapt de Pasti.
Doctorand in teologie, Beniamin Faragau:
Raspunsul este direct si simplu: Cristos a inviat. Cristos a inviat! Un eveniment cu implicatii cosmice. Ca sa intelegi evenimentul in sine, imagineaza-ti ca tocmai te-ai intors de la cimitir, de la inmormantarea unui prieten drag. In zilele ce urmeaza iti vin in minte imagini legate de momentele pe care le-ati petrecut impreuna nu de putine ori. A 3-a zi, te pomenesti cu prietenul inmormantat cu 2 zile in urma in pragul usii. Te freci la ochi, iti dai palme ca sa te asiguri ca nu visezi. Prietenul, intelegandu-ti nedumerirea, te priveste zambind, dupa care iti spune: “Pace tie. Eu sunt”.Ce s-a intamplat de fapt de Pasti?
Intrupatul Fiu al lui Dumnezeu S-a lasat rastignit in locul meu si al tau, pentru a plati plata pacatului nostru, al tuturor. El a implinit astfel dreptatea lui Dumnezeu, facand astfel posibila refacerea relatiei mele cu El.
Mai este ceva care face ca invierea lui Isus Cristos sa nu se confunde cu celelalte invieri din morti. Toti ceilalti au inviat ca sa moara din nou. Imaginati-va un transplant de inima, de ficat, de rinichi. Pacientilor li se prelungeste doar viata. Isus Cristos a inviat si este viu in vecii vecilor. Invierea lui Isus este semnalul si garantia multor altor invieri din morti de acelasi fel care vor urma. Credinta sau necredinta in Cristosul inviat din morti imparte lumea in 2: in mantuiti si in pierduti.
Cristos a inviat! Daca spui din toata inima “Adevarat ca a inviat!”, ai inteles esenta Pastelui.
Realizator şi Reporter: Ioan Ciobotă
Preluat: Stiri Crestine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu