Video, poze și mărturii concert Darlene Zschech și Hillsong Australia

Vineri, 18 noiembrie, în Debrecen, Ungaria, peste 4000 de voci au înălțat laude Domnului alături de Darlene Zschech și Hillsong Australia. Împreună cu ei au avut un cor minunat și au cântat cu bucurie si cu mare pasiune pentru Domnul.

Darlene a avut o energie cum multi dintre noi n-am avut. Se putea citi fericirea pe chipul ei si dragostea ce o are în inimă pentru Hristos și pentru lucrarea ce o face. Atitudinea ei, energia și buna dispoziție s-au transmis nu numai celor de pe scenă, ci și nouă, tuturor celor ce am ales să fim acolo, la acel timp de închinare.



Nu a fost un simplu concert, un simplu spectacol, ci timp de mai bine de două ore, am avut parte de o revigorare, am simțit prezența și atingerea Domnului. Am lăsat deoparte îngrijorările și frământările de zi cu zi și ne-am lăsat purtați pe brațele Lui. Muzica a fost balsam pentru sufletele noastre și mulți dintre cei prezenți au plecat eliberați și îmbărbătați.

Și știu că nu numai eu am simțit acest lucru și doresc să împărtășesc cu voi gândurile și trăirile a trei tineri ce au fost prezenți la aceste momente de închinare și adorare.

Am avut așteptări mari de la acest concert, atât din punct de vedere muzical, cât și spiritual. Am mers în acel loc ca să mă intâlnesc cu Dumnezeu și să-L simt mai aproape. Așteptările mele au fost îndeplinite peste măsură, din ambele puncte de vedere. Hillsong nu a făcut numai show, și nu despre asta a fost vorba. Am simțit prezența Domnului acolo, atât în versurile pieselor, în atitudinea celor de pe scenă, dar mai cu seamă, în inima mea. Profesionalismul instrumentiștilor, a cântăreților, a celor de la mixaj, energia care a avut-o Darlene si ceilalți cântăreți m-au fascinat și au întărit în mine convingerea că sunt nu doar buni și celebri, ci sunt cu adevărat oameni care au o viață activă aproape de Dumnezeu. Beni K.

Concertul e concert, dar atunci când acesta se transformă în închinare e înălțător. Ce mi-a placut cel mai mult e să văd oameni din diferite țări care au fost nemaipomenit de fericiți și bucuroși. Acolo a lăsat toată lumea grijile, eșecurile și frământările de fiecare zi și tot ce a contat a fost lauda adusă Lui...m-a dus cu gândul la cum va fi în cer, fără lacrimi, fără necazuri, fără frică de viitor sau de ziua de mâine, va fi de ajuns doar să stăm în prezența Lui o veșnicie. Ce minunată Zi! Mi-aș dori să retrăiesc în fiecare zi acest sentiment. Nu a fost spectacol, după cum mulți cred, a fost bucurie în închinare cu frați și surori de pretutindeni. Priszcilla N.



Mă așteptam sa fie fain, bineînțeles, pentru că era vorba de Hillsong. Doar că am rămas suprinsă în primul rând de Dumnezeu. A fost mult mai mult decât m-am așteptat. A fost amazing! Ioana T.

Vreau să fim aceiași tineri plini de viață și pasiune ca la concert și de acum încolo. Vreau ca închinarea noastră să nu se limiteze la atât, ci îmi doresc ca prin viața noastră să Îl adorăm pe El, să Îi dăm Lui toata slava și fiecare lucru să îl încredințăm Lui.

Pentru mai multe poze: Știri Creștine

O scurtă biografie a trupei Ernie Haase & Signature Sound

Combinând ideile secolului 21 cu calitatea atemporală a marilor cvartete de la 1950, nominalizată cu multe premii Grammy, trupa Ernie Haase & Signature Sound (EHSS) a spart tiparul cvartetelor gospel tradiţionale.  Abordarea lor neconvenţională de a comunica Vestea Bună cu originalitatea inovatoare a croit un drum ce va intra în istoria muzicii gospel.

Fondatorul grupului şi liderul, Ernie Haase, a fost pentru mult timp membru al faimosului Cathedral Quartet, condus de George Younce. Rădăcinile lui Ernie sunt adânc plantate în bogata moştenire a muzicii care este în acelaşi timp semnificativă şi cu adevărat distractivă. După ce Cathedrals  şi-a luat rămas bun de la alergarea lor de cinci decade în industria muzicii, pasiunea lui Ernie pentru muzica gospel l-a condus spre un nou început.

În 2003, el a adunat un grup de oameni, cu viziuni similare, ce împărtăşesc dragostea pentru Dumnezeu, cântece onorate în timp şi cu o performanţă activă... şi împreună au devenit una dintre cele mai influente forţe sudice în muzica gospel. Inspiraţi de eroii lor, iubiţi de audienţe şi binecuvântaţi de Dumnezeu mai presus de visele lor, Ernie  Haase (tenor), Devin McGlamery (solist), Doug Anderson;(bariton), şi Ian Owen (bas) au peste 100 de spectacole distincte pe an în America de Nord şi în alte ţări.


Primul DVD lansat al EHSS a urcat în topul Billboard Magazine's Music Video Chart şi în acelaşi timp în Contemporary Christian Music Video Chart. Acelaşi DVD a obţinut statutul de vânzări de aur şi cd-ul audio lansat în acelaşi proiect a urcat pe primul loc la Contemporary Christian Music şi Southern Gospel Audio Charts în acelaşi timp.

În 2008, EHSS a câştigat Gospel Music Association Dove Awards pentru piesa "Southern Gospel” înregistrat ca hitul anului şi albumul anului "Southern Gospel" pentru „Get Away Jordan”

Albumul  „Jordan” a fost certificat fiind disc de aur. În 2009 au câştigat un alt „Cântecul Southern Gospel înregistrat al anului” Dove Award pentru „Reason Enough” de pe albumul „Dream On”.[gallery link="file"]

Apărut în toamna lui 2008, DVD-ul „Dream On”, a debutat pe primul loc la Contemporary Christian Music Video Chart şi pe al treilea loc la Billboard Music Video Chart. CD-ul „Dream On” s-a lansat pe primul loc la Southern Gospel Music Chart. „Dream On” a fost nominalizat pentru un premiu Grammy în 2010 în categoria „Cel mai bun Album Country sau Bluegrass Gospel”.

Succesul lui EHSS a continuat cu fiecare nouă lansare, dar probabil cel mai mare câştig este noua generaţie de iubitori ai muzicii gospel pe tot globul. Energia contagioasă a grupului se răspândeşte printr-o performanţă antrenantă, împreună cu adevărul şi cu un spirit vesel de recunoştinţă, aducând ascultătorilor din întreaga lume abordarea lor înviorătoare a gospelului clasic şi un nou material care este unicat -Signature Sound.

Traducere de Marta Căpătan pentru StiriCrestine.ro

Post-eveniment: Tabăra Peniel 2011 INCANDESCENT

A fost un an greu, au fost atacuri dure la adresa lucrării Peniel şi am avut fiecare dintre noi nevoie de o gură de aer proaspăt, de o împrospătare a inimilor noastre, de o convingere că ceea ce a însemnat pentru mulţi locul întâlnirii cu Dumnezeu şi predarea totală în braţele Lui e o lucrare a Domnului.

În perioada 13-20 august 2011, într-un minunat loc lăsat de Domnul pe acest pământ, Şinca Nouă, Braşov, aproximativ 800 de tineri s-au adunat pentru a lăuda Numele Lui şi a căuta Faţa Lui la Tabăra Peniel din acest an. Titlul taberei a fost Incandescent, iar motto-ul ei:„Fiţi plini de duh”. Tabăra Peniel 2011 a fost un dar de la Domnul pentru noi, a fost locul unde am văzut cu adevărat faţa Lui, am experimentat minunile Lui şi am putut vedea cum a lucrat în vieţile tinerilor.

Au fost speranţe mari şi Domnul a împlinit peste măsură. În această săptămână am învăţat că este nevoie să ştim pentru ce trăim şi să luptăm până la capăt şi cât de important este să fim incandescenţi, să purtăm lumina aprinsă pentru ca oamenii să Îl vadă în noi pe Hristos.

Am studiat împreună Cuvântul lui Dumnezeu, atenţia fiind concentrată asupra persoanei şi acţiunii Duhului Sfânt, care poate să ne atingă, să ne schimbe, să ne călăuzească şi să ne dea putere în răspândirea Evangheliei. Temele principale, pe zile, au fost:  Duhul Sfânt şi Convertirea, Duhul Sfânt şi Sfinţirea, Duhul Sfânt şi Umplerea, Duhul Sfânt şi Darurile Duhului, Umblarea pin Duhul şi Duhul Sfânt şi Misiunea, iar din Cuvântul Domnului ne-au vorbit: Lucian Oniga, Marius Ban, Mihai Decean, Rick Cunningham, Hindrik van Dijken, Iuliu Centea, George Găvruş şi Ghiţă Riţişan.

În timpul liber au fost diverse activităţi şi competiţii sportive şi am avut ocazia să participăm la seminarii facultative despre consiliere, fotografie, misiune, crafts, apologetica, identitate, prim ajutor, închinare, arta cinematografică, dependenţa şi relaţiile interpersonale.

Cu fiecare zi ce trecea, simţeam tot mai mult prezenţa Domnului şi asta se vedea şi în deschiderea pe care tinerii o aveau faţă de Cuvânt, faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de cei ce am fost consilieri. 22 de tineri au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, iar în ultima seara, tot 22 de tineri, 13 băieţi şi 9 fete, şi-au spus mărturiile. Au împărtăşit cu noi modul minunat în care Domnul i-a atins, le-a oferit eliberare, vindecare, alinare, iar o parte din ei şi-au exprimat marea bucurie că au experimentat umplerea cu Duhul Sfânt şi că au primit diverse daruri din partea Lui. 

Am avut împreună parte de un timp binecuvântat şi îmi doresc ca tinerii să nu uite promisiunile ce le-au făcut Domnului şi să nu dea înapoi, ci să continue să Îl declare zilnic pe Dumnezeu Domnul vieţii lor. Printre necreştini, umblarea cu Domnul va fi mult mai grea, dar să ne rugăm ca Domnul să fie Cel care să ne dea puterea de a fi incandescenţi, să fim înflăcăraţi pentru El, să luminăm în întunericul lumii acesteia şi să fim plini de Duh, ca cei din jur să vadă în noi acea schimbare pe care doar Domnul o poate face. Prin aceasta să arătăm că am fost la Peniel, că ne-am întâlnit cu El şi că El e prezent în inimile şi vieţile noastre. 

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Ultima zi

Vineri, ultima zi plină din tabără a fost o zi cu adevărat plină. Am avut parte de multe surprize, activităţi, încât la sfârşitul ei ne-am dorit ca ziua să poată fi mai lungă.

La întâlnirea pe grupuri, fiind ultima zi de studiu, am încercat să cuprindem cât mai mult din ce ne-a mai rămas din capitolele ce le-am avut de studiat pentru tabără, apoi am citit şi ne-am rugat pentru misionari din diverse ţări şi regiuni.

Deşi în Columbia populaţia majoritară se declară creştină, este o ţară cu ideologie marxistă. Este una dintre cele mai violente ţări din lume şi sunt diverse acţiuni violente împotriva creştinilor, astfel mulţi dintre ei îşi pierd locuinţa şi chiar şi viaţa.

Liviu şi Amalia sunt misionari în jungla peruană. Au fost implicaţi în construirea casei de misiune şi predarea de cursuri la şcoala primară. Au ca proiect construirea şcolii pentru adulţi, unde vor lucra ulterior ca profesori şi doresc să planteze o biserică în comunitatea aşenincă.

Sabri şi Luminiţa Sali sunt misionari printre turcii din Medgidia, o zonă nevoiaşă, nebăgată în seamă de mulţi. Dorinţa lor este ca în acel cartier al musulmanilor unde slujesc să existe o adunare evanghelică în care oamenii să-L găsească pe Domnul.

Ne-am rugat pentru misionarii din Columbia, Belarus şi România, inclusiv pentru misiunile bisericii Betel. Domnul să-şi întindă mâna sa peste fiecare copil al Său ce s-a implicat în lucrarea Lui şi să atingă El inimile celor ce au ocazia să audă Cuvântul Domnului.

Provocarea pentru noi astăzi a fost să aducem lână de oaie, în schimbul a 6000 de puncte pentru echipă, iar dacă era cu tot cu oaie, mai primeam încă 4000. A fost foarte distractiv să stăm să ne uităm după băieţii care fugeau după oi şi mare ne-a fost bucuria când au reuşit să prindă o oaie.

În sesiunea a doua, după ce am înălţat glasurile noastre cu cântări de laudă pentru Domnul, El a ales să ne facă conştienţi, prin mesajul fratelui Marius Sabou că sunt doar două opţiuni. Avem de ales între două căi, două destinaţii, două tipuri de călătorii şi sunt două tipuri de fundaţii şi sisteme de gândire.

Calea îngustă nu poate fi descoperită făcând apel la majoritate şi nu putem ajunge pe ea dacă avem inima împărţită. Trebuie să avem discernământ, să judecăm bine lucrurile căci de alegerile ce le facem depinde veşnicia noastră.

Noi trebuie să avem Cuvântul Lui în inima noastră, să-L trăim, să-L preţuim şi să-L împărtăşim. Sistemele de gândire din jurul nostru sunt pervertite şi încearcă să ne atragă atenţia de la Dumnezeu. Ele pot afecta caracterul nostru de creştin.

Avem nevoie de  o întâlnire la nivel personal cu El. Trebuie să ne evaluăm viaţa, propriul limbaj, propria atitudine, să avem un moment de reflexie, analiză.

În rugăciune, am avut fiecare un astfel de moment şi am simtit prezenta Domnului în mijlocul nostru şi am simţit cum El lucrează în inimile noastre. Ne-am analizat viaţa, defectele, minusurile şi am încredinţat totul în braţul Domnului.

După ce am luat prânzul împreună a fost un timp special pentru udat. Înarmaţi cu sticle si găleţi tinerii au mers la râu şi s-au putut răcori. Au fost momente aşteptate de mult, în special de băieţi, aşa că fiecare a profitat din plin de acest timp.

Astăzi a venit rândul echipelor 1 şi 2 să joace fotbal, iar echipele 3 şi 4 s-au întrecut la turn şi tiroliană. Au fost emoţii mari, tensiune, adrenalină, dar şi mare bucurie la sfârşit, indiferent de rezultate, căci am avut parte de un timp minunat împreună.

Sesiunea a treia, ultima întâlnire comună din tabără a fost plină de momente mult aşteptate şi de multe surprize.

Tinerii au fost anunţaţi la începutul taberei că, la sfârşit, va fi un concurs de versete şi pot participa toţi cei ce au învăţat versete din cele 3 capitole din Matei, respectiv 5, 6 şi 7. Premiile şi punctele pentru echipe au fost oferite în funcţie de numărul de versete învăţate, dar mai presus de orice răsplată, este faptul că tinerii s-au îmbogăţit mai mult cu Cuvântul Domnului.

Probabil că cea mai aşteptată competiţie a fost cea pentru imnuri şi steaguri. Pe parcursul taberei, fiecare echipă s-a străduit să facă cel mai frumos steag şi să compună cel mai bun imn. Pe rând, echipele şi-au prezentat numele, motivul pentru care şi l-au ales apoi au început să cânte. Emoţiile au fost mari, au fost mici greşeli, dar important este că ne-am simţit bine. Pentru cei care doresc să asculte imnurile:

Echipa 1:Şalăii

Echipa 2:Vânătorii de Bau-Bau

Echipa 3:Para Trăzniţii

Echipa 4:Viespii

Am făcut 18 diplome, pe diverse categorii, gen: „cel mai bun muzician”, „cea mai matinală persoană”, „cei mai buni prieteni” şi a sosit momentul să le înmânez celor care am considerat că le merită. 

Alin Pop ne-a vorbit despre misiunea din Africa, despre viziunea echipei, dar şi nevoile lor. Să continuăm să îi purtăm în misiune şi să îi încurajăm atunci când avem ocazia. O ultimă mărturie din tabără am primit-o din partea lui Mihai. El ne-a vorbit despre viaţa lui, cum era ea fără Hristos.

A avut parte de diverse ispite, ca şi mulţi dintre noi şi necunoscându-L pe El a cedat la multe din ele. Dar Domnul a vrut să Îi arate cât de mult Îl iubeşte şi i s-a descoperit. Şi de atunci viaţa lui s-a schimbat radical şi Domnul îi dă putere în lupta cu ispitele ce vin din partea celui rău. A fost o mărturie a unei vieţi schimbate de dragostea lui Dumnezeu şi fiecare dintre noi poate avea o astfel de mărturie dacă se lasă schimbat şi modelat de El.

E ultima seară, dar e ceva despre fratele Adrian Tămaş, îndrumat de Duhul Domnului a considerat că e important să discutăm, acea marcă unică ce ne diferenţiază pe noi ca şi urmaşi ai lui Hristos de oricine altcineva, pe noi ca şi credincioşi de oricare credinţă a acestei lumi. Isus se uită la noi şi ne spune că e ceva ce trebuie să ne deosebească, este dragostea. Când ne uităm în jur, dragostea se aplică doar celor ce ne fac binele, celor care au grijă de noi, celor care ne iubesc.

 Nu este altceva în viaţa noastră mai puternică decat dragostea lui Isus Hristos care trebuie să se vadă în tot ceea ce facem.  E acea dragoste care se dă, care se jertfeşte şi aceasta este o caracteristică unică a celui ce Îl iubeşte pe Isus Hristos. Înainte să-L întâlnim pe El e atât de complicat să facem anumite lucruri şi după ce Îl cunoaştem pe El, totul e mult mai simplu.

E atât de greu să spui: „te rog să mă ierţi”, e atât de greu să spui: „te iert”, sa ierţi cu adevărat. Poate ne întrebăm de ce să îl iubim pe cel la care nu ţinem, pe cei care ne-au greşit. Dar Domnul a zis că ne dă o poruncă nouă, să ne iubim unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit.

 Dragostea este o decizie. Noi decidem să iubim, noi decidem să urâm, indiferent de ceea ce ni s-a făcut. Când te apropii de El, când devii copilul Lui e ceva ce trebuie să te însoţească şi anume dragostea lui Isus Hristos.

La începutul taberei am ascultat povestirea cu cortul, cum cei doi au intrat în cort şi la un moment dat au început să numere stelele de pe cer şi Dr. Watson încerca să explice ce înseamnă asta, iar Sherlock Holmes a spus că adevărul e că le-a fost furat cortul. Şi vine lumea în care trăim şi ne fură cortul şi ne face teoria dragostei, cum că e un sentiment ce dispare după un timp. Evrei 13:1 spune „stăruiţi în dragostea frăţească”. Cum să stăruieşti în ceva care e un sentiment? Sentimentele sunt ceva ce vin peste tine şi îţi controlează ele voinţa.

Renunţăm atât de uşor la relaţii, la prietenii, la oameni cu care putem face multe lucruri împreună, oameni pentru care a murit Isus Hristos. Dacă Dumnezeu ne-ar face bilanţul tuturor lucrurilor pe care le-am făcut, ar avea tot dreptul să ne părăsească, să ne nimicească, dar El alege să ne iubească şi vrea să ne înveţe şi pe noi că dragostea nu ţine cont de greşelile celuilalt.

Ceea ce vrea Domnul de la noi e viaţa noastră şi nu se mulţumeşte cu nimic mai puţin pentru că El şi-a arătat dragostea Lui imensă şi şi-a dat Fiul pentru noi. Şi această dragoste nu face altceva decât să ne cheme la pocăinţă.

În încheiere, am plecat fiecare capurile şi ni s-a oferit posibilitatea să apelăm la dragostea Lui şi să ne predăm viaţa Lui, să luăm noi decizii pentru El. Am fost încurajaţi, ca atunci când mergem acasă să ne notăm ce am decis în această tabără şi să citim zilnic şi să nu uităm sau să neglijăm aceste decizii. Să nu-l lăsăm pe satan să ne fure bucuria ce o avem. Să ne aducem aminte ce I-am promis lui Dumnezeu şi să facem acel lucru.

A sosit momentul să aflăm cine ne-a fost îngeraş zilele ce au trecut. Au fost emoţii şi curiozitate pentru majoritatea dintre noi. Fiind mulţi, pentru a se păstra liniştea şi pentru o mai bună coordonare, a ieşit mai întâi un tânăr în faţă şi cel ce i-a fost îngeraş a venit lângă el. Primul s-a dus la locul său şi a venit în faţă cel ce i-a fost îngeraş ultimului ieşit şi tot aşa, până la sfârşit. Au fost momente de mulţumire, bucurie, ne-am dat mâna, ne-am îmbrăţişat, sub atenta observare a fratelui Adrian Tămaş. 

Pe lângă diplomele ce s-au dat mai devreme, au fost pregătite şi alte diplome pentru fiecare tânăr în parte. A fost cam dificil să se scrie lucruri diferite despre fiecare tânăr, dar lucrând în echipă am putut să găsim lucruri distinctive, ce i-au făcut remarcaţi în această tabără. Unele mai comice, altele serioase, dar astfel fiecare tânăr a putut pleca acasă cu o amintire a ceea ce a fost Tabăra El-Betel Voroneţ 2011.

Emoţii mari, deoarece a urmat premierea echipelor. Au fost surprize, bucurii, dezamăgiri, momente în care am realizat că am fi putut mai mult. Totuşi, a fost o experienţă frumoasă pentru fiecare în parte. Lucrul în echipă ne-a apropiat, am ajuns să ne cunoaştem mai bine şi să legăm noi prietenii.

Seara nu s-a încheiat, focul de tabără aşteptându-ne să cântăm în jurul lui. Am petrecut clipe minunate, până spre dimineaţă, chiar şi după ce focul nu mai avea aceeaşi putere.

Plecarea, pentru majoritatea, a fost de la ora 10. Nu ne mai doream să plecăm, dacă se putea am mai fi rămas măcar o săptămână. Nu ştiu cum a fost drumul celorlalţi, eu am plecat doar la ora 15:00 din tabară. Locul era aşa pustiu fără ei, cei care pentru o săptămână au ales să stea în prezenţa Domnului, departe de agitaţia oraşului.

Cu siguranţă am învăţat multe lucruri fiecare dintre noi şi multe din ele poate cu timpul le uităm, dar dacă e să rămânem cu gând, atunci să fie acela că El ne cheamă să împlinim Cuvântul Lui şi să fim lumini.

Adevărul înafara relaţiilor autentice e respins

A fost o mare bucurie să îl revăd pe fratele Lucian Oniga la Templul Penticostal Galaţi, biserica în care eu am crescut.  Lucian Oniga este lider de tineret în Biserica „Sfânta Treime” din Bistriţa şi fondatorul Organizaţiei „Peniel”. Este căsătorit şi are trei copii, două fetiţe şi un băiat. A studiat doi ani la Facultatea de Drept, dar a preferat studiile teologice.

 După 4 ani de teologie la Bucureşti, primeşte o bursă pentru continuarea studiilor la Bruxelles, unde a şi luat licenţa în teologie. Tot acolo şi-a finalizat şi studiile de master în teologie.

Mesajul din partea Domnului pentru noi a fost despre importanţa  regulilor şi relaţiilor în viaţa noastră,  despre cât de important este să existe un echilibru între ele şi despre atitudinea ce ar trebui să o avem faţă de ceilalţi.

De ce există certuri între noi? De ce mulţi resping adevărul? De ce nu Îl urmează toată familia pe Dumnezeu? Deoarece adevărul înafara relaţiilor autentice e respins. Pentru că suntem prea plini de noi, prea ocupaţi cu diverse activităţi şi nu mai dăm importanţă relaţiilor.

I. Regulile fără relaţie duc la răzvrătire

Luca 11:46 „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.

Erau experţi în legi şi reguli, dar nici ei nu le purtau. Mulţi copii ajung să fie răzvrătiţi pentru că părinţii lor sunt foarte stricţi, că impun diverse reguli. Astfel, copiii din familiile legaliste, văzându-se liberi atunci când merg la şcoală în alte oraşe ajung să îşi facă de cap, nu mai merg la biserică şi ajung în diverse anturaje ce îi îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu.

II. Relaţiile fără reguli duc la aberaţie (Romani 1:20-32)

Romani 1:32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac

Chiar dacă ştiau legile Domnului, nu au ţinut cont de ele şi au ajuns să păcătuiască, să facă lucruri neplăcute Domnului   Şi statul are nevoie de reguli. Dacă toţi ar face ce ar vrea, atunci ar fi un haos total. Oamenii sunt vulnerabili în faţa instabilităţii. Pentru o relaţie stabilă şi sănătoasă este nevoie să se ţină cont de anumite reguli.

III. Relaţie + Reguli duce la revelaţie

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

În ciuda a ceea ce este omul, El a dat. Acum Domnul ne invită la o relaţie personală cu El şi aşteaptă ca şi noi să-L iubim pe El. Atunci când suntem îndrăgostiţi, facem tot ce este nevoie pentru persoana iubită, ţinem cont de fiecare dorinţă a ei.

Ioan 14:15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Dacă ne lăsăm cuceriţi de dragostea Lui, vom respecta relaţia cu El în mod natural şi poruncile Lui nu ni s-ar mai părea atât de dificile.

Cele 7 A-uri ale relaţiei divine(Josh McDowell)

1. Afirmarea: sentimentul autenticităţii

Romani 12:15  Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng

Părinţii tind să alunge copiii, să le vorbească urât atunci când copiii se răzvrătesc. În momentele de răzvrătire maximă oamenii au nevoie de afirmare. Să le arătăm că noi credem în ei, că sunt importanţi pentru noi.

2. Acceptarea: dă sentimentul siguranţei

Romani 15:7  Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu

Când o persoană nu e acceptată se simte nesigură, se îndepărtează. Acceptarea îi face pe ceilalţi să simtă că totuşi îi iubeşti, chiar dacă ei ţi-au greşit. Siguranţa duce la deschidere, transparenţă.

3. Aprecierea: sentimentul semnificaţiei

Matei 3:17  Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea

Nu trebuiesc apreciate doar performanţele, ci şi efortul depus. Nu ştim să îi apreciem pe cei din jurul nostru şi ne criticăm între noi. Astfel, mulţi ajung să se simtă fără valoare, neimportanţi şi ajung în diverse anturaje în care sunt acceptaţi şi apreciaţi pentru ceea ce sunt.

4. Avaibility (disponibilitatea): sentimentul importanţei

Psalm 145:18  Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima
Matei 19:13  Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
Matei 19:14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei."

Atunci când cineva petrece timp cu noi ne simţim importanţi. Isus se face disponibil omului. Avem nevoie unii de alţii, timpul de calitate pentrecut împreună este foarte important. Dacă nu ne facem timp pentru ceilalţi e ca şi cum le-am spune că sunt alte lucruri mult mai importante pentru noi decât ei.

5. Afecţiunea: sentimentul iubirii

1 Ioan 4:7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu 

Ne bucurăm atunci când primim, dar nu ştim să oferim. Trebuie să ne apropiem mai mult unul de celălalt, să le spunem celor dragi că îi iubim, să le oferim umărul nostru să plângă pe el atunci când au nevoie.

6. Abordarea: sentimentul că cineva e interesat de lumea ta

 1 Corinteni 13:5  Dragostea nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău

Nu facem primul pas, chiar dacă ştim că cineva are nevoie de ajutor. Să nu uităm că este un păcat dacă ştii să faci binele şi nu îl faci. Să învăţăm să îi abordăm pe ceilalţi cu orice risc, să le arătăm că ne pasă de ei.

7. Accountability (socoteala): sentimentul ca cineva este interesat de creşterea ta

Romani 14:12 Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. 

Când ne expunem, când dăm socoteală în faţa altora, ne ajută să creştem. Dacă noi înşine ne expunem slăbiciunile, minusurile oamenii se pot deschide şi ei mai mult.

Dacă ţinem cont de aceste 7 puncte, când le vom vorbi oamenilor despre El, Îl vor primi. Adevărul în contextul relaţiilor duce la Hristos.

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Joi

Joi, a patra zi de tabără, o zi plină de provocări şi binecuvântări. 

La întâlnirea pe grupurile de studiu am avut un timp binecuvântat în prezenţa Domnului. Şi citind mai multe informaţii despre India, ţara pentru care ne-am rugat, am realizat cât de privilegiaţi suntem noi că Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi că putem să studiem Cuvântul Lui.

În India, majoritatea populaţiei e hindusă şi musulmană, doar 2.40% fiind creştini. Problemele principale cu care se confruntă această ţară includ disputele la frontiere, suprapopulaţie, sărăcie şi criza economică şi religioasă

Daniel şi Saroja, împreună cu cei trei băieţi ai lor adoptaţi locuiesc în oraşul Jalpaiguri din West Bengal. Lucrările în care sunt ei implicaţi: evanghelizare prin film, tractate în Spitalul Central, vizite, afişe cu versete, traducere şi scriere de tractate, cercul literar, meditaţii cu copiii din vecinătate, plantarea bisericii.

Ne-am rugat ca ei să crească în Cuvântul Domnului, în rugăciune, în dragoste şi să fie roditori pentru El. Domnul să se îngrijească de toate probleme ale lor şi să îi ocrotească. 

În sesiunea a II-a, ne-am apropiat cu toţii de Dumnezeu, de Cuvântul Său şi am cântat împreună un cântec de dragoste ce ne-a făcut să conştientizăm şi mai mult de iubirea Domnului pentru noi.

Din prima parte a capitolului 7 din Matei Domnul a ales să ne vorbească prin pastorul Marius Sabou, despre judecată şi discriminare.

Textul nu ne cere să trăim fără discernământ. Trebuie să ne păzim de judecata păcătoasă: atitudine critică, negativă, de superioritate şi condamnare. A judeca este o problemă de atitudine. Renunţând la valorile cereşti  trădăm caracterul lui Hristos. Orice evaluare a aproapelui trebuie să înceapă cu procesul de introspecţie, cu analiza proprie. Ce merite avem noi că Dumnezeu ne-a oferit posibilitatea de a studia, de a cunoaşte? 

Cel ce aruncă cu perle trebuie să fie extrem de bogat. Nu toţi oamenii sunt capabili să înţeleagă valoarea Evangheliei.  Este posibil să fie o pierdere de timp să vestim Evanghelia acestor oameni. Modelul eficient pentru aceştia este o mărturie fără cuvinte.

Pe un perete al sălii de sport au fost puse plicuri cu numele fiecăruia şi a fost o bucurie pentru cei ce au primit în ele diverse mesaje de încurajare, apreciere, dar şi mici daruri. O altă ocazie de a ne scrie gândurile, aprecierile pentru o anumită persoană au fost foile personalizate, ce au fost aşezate pe câteva mese.

După masa de prânz, în timpul liber am avut ocazia să ne întâlnim cu tinerii din echipa din care facem parte sau să ne pregătim pentru competiţiile ce aveau să urmeze. 

Emoţii şi adrenalină pentru echipele 1 şi 2, pentru că joi a fost ziua în care s-au întrecut la turn şi tiroliană iar echipele 3 şi 4 au jucat fotbal şi volley. Competiţia nu a fost doar pe teren, ci şi la galerie, fiecare tânăr susţinându-şi echipa aşa cum a ştiut mai bine.

După ce ne-am încărcat bateriile cu hrana trupească, ne-am adunat pentru sesiunea a III-a. Prin rugăciune şi cântare ne-am închinat Domnului şi ne-am pregătit inimile pentru Cuvântul Domnului, pe care l-am primit prin fratele Marius Sabou.

În finalul predicii de pe munte ni se spune că viaţa noastră trebuie să se consume în rugăciune, că trebuie să cerem, să căutăm şi să batem.

Cereţi: implică conştientizarea unei nevoi, umilinţă şi credinţă

Dacă nu simţi umilinţă, dacă nu-ţi simţi firea ta pământească dărâmată atunci e în zadar. Dumnezeu aşteaptă ca noi să fim generaţia care vine din urmă. Este esenţial să vrem, să ştim să ne rugăm şi să o facem. El nu vrea să fim doar statici. Vrea să acţionăm.

Căutaţi: implică acţiune, focalizare, creativitate

Când ne rugăm să învăţăm să cerem lucruri specifice. Rugăciunea în sine e complexă. Cunoscându-L pe Dumnezeu vom învăţa cum să ne rugăm.

Bateţi: implică perseverenţă, perseverenţă şi iar perseverenţă.

Să ieşim din zona de confort în care ne aflăm. Dumnezeu aşteaptă de la noi să îndrăznim, căci El poate face lucruri mari dacă ne rugăm. Greutatea unei vieţi vine din relaţia de rugăciune. Trebuie totuşi să avem grijă la atitudine, la motivaţie. Rugăciunea este bună, dar când este folosită ca substitut pentru ascultare nu este decât ipocrizie banală, un fariseism vrednic de dispreţ.

Un ultim gând, pentru fiecare, un citat de-al lui C.T.Studd

“Pe genunchi, omule! Şi la Scriptură! Hotărăşte-te! Timpul zboară! Opreşte insultele către Dumnezeu, încetează să te mai sfătuieşti cu carnea şi sângele. Termină cu şchiopătarea, cu trăirea în minciună şi scuzele pline de laşitate. Implică-te!”

A urmat un moment mult aşteptat, tombola. Tinerii au fost anunţaţi dinainte că este nevoie să aducă un mic dar, un obiect de maxim 10 lei. Fiecare obiect a primit câte un număr şi s-au scris numerele pe bileţele. Fiecare tânăr ce a adus ceva pentru tombolă, a extras câte un bileţel şi a primit obiectul ce avea numărul respectiv. Au fost surprize frumoase, momente de bucurie

În continuare, am urmărit împreună un film: "What if..." şi am avut ocazia să ne întrebăm fiecare dintre noi cum ar fi viaţa noastră dacă am fi făcut alte alegeri, dacă l-am fi ales mereu pe El în locul celorlalte lucruri.

Domnul să ne ajute să împlinim Cuvântul Lui şi să ne dea înţelepciunea şi puterea de a-L alege pe El, indiferent de circumstanţe.

Popas la Cruce, Galaţi

Misiunea Speranţa, „Popas la cruce” a adunat ieri la Galaţi peste 1000 de persoane. Într-un cadru frumos şi natural, am avut ocazia să Îl lăudăm pe Dumnezeu, să-I înalţăm Numele şi să facem acel popas la cruce de care fiecare aveam nevoie.

Fratele Ovidiu Ghiţă, păstor la Biserica Baptistă "Sfânta Treime" din Galaţi, a chemat, prin rugăciune, Numele Lui peste noi şi inimile noastre. A mulţumit Domnului pentru vremea frumoasă, pentru că vrea să se întâlnească cu noi şi pentru că încă mai alege să ne vorbească.

Prin cântări am declarat că El e Domn, am recunoscut că am căutat fericirea pe pământ, dar ştim că în ceruri, alături de El ne este casa şi că ne dorim să ne întălnim cu El pe nori de slavă.

 Am ascultat ceea ce Domnul a ales să ne vorbească din Luca 9:23-25  prin fratele Laurenţiu Balcan, păstor în Biserica Filadelfia din Oneşti.

Luca 9:23  Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. 

Luca 9:24  Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. 

Luca 9:25 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?

Lui Isus nimeni nu-I cere socoteală, El are putere să facă orice, dar El alege să stea în faţa noastră şi fără să ne forţeze, ne spune că doar dacă voim să Îl urmăm. Chemarea Lui e una exceptională, bazată pe voluntariat. Pentru că ne iubeşte şi vrea mântuirea sufletului nostru stă într-un dialog cu noi şi îşi doreşte să venim la El dintr-o convingere personală.

Chemarea Lui pentru noi e ca să fim ucenicii Lui. Ce trebuie să facem pentru asta?

1. Să ne lepădăm de noi înşine

Este o chemare ciudată pentru omul zilelor noastre. Trebuie să ne acceptăm natura noastră umană cu toate defectele şi slăbiciunile şi să recunoaşte cine şi ce suntem cu adevărat. Ne comparăm cu cei ce sunt mai păcătoşi şi ne vedem prea buni, ne umplem de sine. Dar cine suntem noi când stăm în faţa Lui?

De multe ori poate folosim bunătatea ca o armă prin care să atragem laudele. Trebuie să renunţăm la încrederea falsă că ne putem mântui singuri. Trebuie să capitulăm în faţa Lui, să realizăm că fără El nu suntem şi nu putem face nimic.

2. Să ne luăm crucea

Nu putem moşteni cerul cu propria fire. Dacă dorim să intrăm în Împărăţia Lui trebuie să ne naştem din nou, să ia chip în noi un om nou, plăcut Lui. Avem cruci de toate felurile: lemn, fier, marmură, argint, aur şi sunt aşezate în diverse locuri, dar asta nu ne va ajuta cu nimic. Trebuie să mergem la crucea Lui, să ne aşezăm la picioarele Lui şi să lăsăm acolo tot ce e rău si murdar.

Unii iau crucea ad-literam, alţii într-un mod ciudat şi se răstignesc, dar El nu ne cere asta. Crucea depăşeşte sfera suferinţelor noastre. Atunci când ne cere să ne luăm crucea, ne cere să acceptăm voia Lui. Dar noi am vrea uneori să ajungem în ceruri cum ne place nouă, să facem tot ce dorim noi, fără să ţinem cont de voia Lui.

Trăim într-o ţară ce se declară creştină, dar puţini Îl urmează pe Hristos. Acum e şansa noastră să devenim apropiatul Lui, să călcăm pe urmele Lui. El stă în faţa noastră şi ne spune să ne salvăm viaţa, să-L urmăm. Trebuie să o facem într-un mod radical, dezinteresat şi constant. Fără să dăm înapoi, fără să ne uităm în jur. 

Acum e momentul să-I permitem Duhului Sfânt să intre în inima noastră şi să devenim cu adevărat, ucenici ai Lui.

După mesaj, mulţi oameni, tineri şi bătrâni au conştientizat cât de importantă şi esenţială este această alegere, au realizat cât de mare nevoie au de Dumnezeu şi au ales să vină în faţă şi să mărturisească faptul că îşi doresc să devină ucenici ai Domnului.

Numele Domnului să fie lăudat şi înălţat pentru toate!

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Miercuri

Miercuri, am avut încă de dimineaţă o ocazie de a ne bucura de căldura dragostei lui Dumnezeu prin atingerea razelor soarelui.

După studiul personal şi micul dejun, ne-am întâlnit cu grupurile mici, prima sesiune din zi. Pe lângă studiul propriu-zis, am avut ocazia să citim despre Etiopia, una din ţările continentului african. Populaţia, în proporţie de 31% musulmani, are ca ideologie islamul. Petru şi Mirela Paşcalău, împreună cu copiii lor Ioan şi Ana-Katarina slujesc cu organizaţia Wycliffe România din anul 2010, când au plecat în Etiopia pe termen lung.

 Printre motivele lor de rugăciune au fost: stăpânirea limbii amharice, bani pentru o maşină de teren şi Domnul să-l păzească de accidente pe Ioan, în drumul său lung ce îl are de făcut până la grădiniţă.

În sesiunea a II-a L-am lăudat pe Domnul cu vocile noastre şi am declarat că ale noastre inimi Îl caută pe El şi Îi dau mulţumire.

În continuarea studiului din Matei, am ascultat un mesaj transmis prin păstorul Adrian Tămaş. 

La sfârşit, fiecare a primit tricoul mult aşteptat şi după ce am făcut câteva poze cu tricourile, s-a făcut împărţirea pe autocar si microbuz şi s-a pornit la drum.

Prima oprire a fost Casa Memorială Ion Creangă. S-a prezentat casa, precum si împrejurimile ei, făcându-se referire la fragmente din operele lui Creangă. Casa era micuţă, cu ferestre înguste și o tindă unde abia puteai să te învârți.

Aproape de casă este Parcul Tematic Ion Creangă. Un loc în care pe fondul sonor al cunoscutelor poveşti te întâlneşti cu personaje îndrăgite din Punguţa cu doi bani, Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi, cu Moş Chiorpec, Mătuşa Mărioara şi bine-nţeles, Nică a lui Ştefan a Petrei. După freamătul oraşului e minunat să te trezeşti deodată în lume de basm şi poveste.

După câteva poze, s-a pornit spre Cetatea Neamţ. După coborârea din autocar şi microbuz, s-a făcut o plimbare de aproximativ 1 km. Drumul era destul de înclinat, dar efortul s-a meritat, pentru că ceea ce se vedea era absolut superb. Ghidul a vorbit despre istoria cetăţii, făcând referire la evenimente şi personaje istorice.

Drumul înapoi spre Voroneţ a fost o ocazie bună de relaxare, dar şi de socializare.

După cina gustoasă şi mult aşteptată, ne-am adunat pentru sesiunea a III-a din zi, continuând să-L lăudăm împreună pe Dumnezeu. Prin cântare am declarat că suntem ai Domnului, fie că trăim, fie că murim.

Din Psalmul 73:28-29 am primit îndemnul de a fi desăvârşiţi şi ne-am rugat cerându-I lui Dumnezeu putere să fim oameni după inima Lui.

O mare bucurie pentru noi a fost faptul că l-am avut pe păstorul Marius Sabou printre noi. După un salut şi o prezentare pe scurt a predicilor din zilele următoare, a sosit momentul mărturiilor.

Am spus, destul de scurt, felul în care presiunea anturajului m-a transformat dintr-un copil cuminte, apreciat şi lăudat de cei din jur, într-un copil ce ajunge să cauzeze destule probleme părinţilor. Deoarece simţeam nevoia să fiu remarcată, am început să frecventez un grup de rockeri.

Mă simţeam importantă, specială, acceptată pentru ceea ce sunt. Şi astfel am ajuns să fac şi să spun lucruri neplăcute Domnului. Credeam în ei şi pentru mine nu exista alt adevăr decât cel spus de ei. Totuşi, Domnul S-a îndurat de mine şi mi-a deschis ochii şi m-a făcut să realizez că Adevărul e doar Unul. Adevărul e El

A urmat un moment de rugăciune pe grupuri. Ne-am spus unul altuia ispitele, ce ne împiedică să fim exemple pentru prietenii noştri necreştini.

Mesajul a fost transmis de Domnul prin fratele Adrian Tămaş. Indiferent de problemele ce apar în viaţa noastră, să încercăm să rămânem tari şi să ne încredem în Domnul. Să nu ne legăm inima de lucrurile pământeşti, ci să ne alipim de El şi să nu uităm faptul că acolo unde este comoara noastră va fi şi inima noastră.

Nu ar trebui să lăsăm îngrijorarea să ne conducă viaţa sau să umblăm după lucruri trecătoare, ci să căutăm Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea şi celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra.

A fost o noapte mai scurtă, majoritatea fiind obosiţi după excursie. Am adormit în pace, ştiind că Domnul se îngrijeşte de noi şi că are pregătită pentru noi încă o zi plină de binecuvântări