sâmbătă, 30 iulie 2011

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Miercuri


Miercuri, am avut încă de dimineaţă o ocazie de a ne bucura de căldura dragostei lui Dumnezeu prin atingerea razelor soarelui.

După studiul personal şi micul dejun, ne-am întâlnit cu grupurile mici, prima sesiune din zi. Pe lângă studiul propriu-zis, am avut ocazia să citim despre Etiopia, una din ţările continentului african. Populaţia, în proporţie de 31% musulmani, are ca ideologie islamul. Petru şi Mirela Paşcalău, împreună cu copiii lor Ioan şi Ana-Katarina slujesc cu organizaţia Wycliffe România din anul 2010, când au plecat în Etiopia pe termen lung.

 Printre motivele lor de rugăciune au fost: stăpânirea limbii amharice, bani pentru o maşină de teren şi Domnul să-l păzească de accidente pe Ioan, în drumul său lung ce îl are de făcut până la grădiniţă.

În sesiunea a II-a L-am lăudat pe Domnul cu vocile noastre şi am declarat că ale noastre inimi Îl caută pe El şi Îi dau mulţumire.
În continuarea studiului din Matei, am ascultat un mesaj transmis prin păstorul Adrian Tămaş. 

La sfârşit, fiecare a primit tricoul mult aşteptat şi după ce am făcut câteva poze cu tricourile, s-a făcut împărţirea pe autocar si microbuz şi s-a pornit la drum.

Prima oprire a fost Casa Memorială Ion Creangă. S-a prezentat casa, precum si împrejurimile ei, făcându-se referire la fragmente din operele lui Creangă. Casa era micuţă, cu ferestre înguste și o tindă unde abia puteai să te învârți.

Aproape de casă este Parcul Tematic Ion Creangă. Un loc în care pe fondul sonor al cunoscutelor poveşti te întâlneşti cu personaje îndrăgite din Punguţa cu doi bani, Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi, cu Moş Chiorpec, Mătuşa Mărioara şi bine-nţeles, Nică a lui Ştefan a Petrei. După freamătul oraşului e minunat să te trezeşti deodată în lume de basm şi poveste.

După câteva poze, s-a pornit spre Cetatea Neamţ. După coborârea din autocar şi microbuz, s-a făcut o plimbare de aproximativ 1 km. Drumul era destul de înclinat, dar efortul s-a meritat, pentru că ceea ce se vedea era absolut superb. Ghidul a vorbit despre istoria cetăţii, făcând referire la evenimente şi personaje istorice.

Drumul înapoi spre Voroneţ a fost o ocazie bună de relaxare, dar şi de socializare.

După cina gustoasă şi mult aşteptată, ne-am adunat pentru sesiunea a III-a din zi, continuând să-L lăudăm împreună pe Dumnezeu. Prin cântare am declarat că suntem ai Domnului, fie că trăim, fie că murim.
Din Psalmul 73:28-29 am primit îndemnul de a fi desăvârşiţi şi ne-am rugat cerându-I lui Dumnezeu putere să fim oameni după inima Lui.

O mare bucurie pentru noi a fost faptul că l-am avut pe păstorul Marius Sabou printre noi. După un salut şi o prezentare pe scurt a predicilor din zilele următoare, a sosit momentul mărturiilor.

Am spus, destul de scurt, felul în care presiunea anturajului m-a transformat dintr-un copil cuminte, apreciat şi lăudat de cei din jur, într-un copil ce ajunge să cauzeze destule probleme părinţilor. Deoarece simţeam nevoia să fiu remarcată, am început să frecventez un grup de rockeri.

Mă simţeam importantă, specială, acceptată pentru ceea ce sunt. Şi astfel am ajuns să fac şi să spun lucruri neplăcute Domnului. Credeam în ei şi pentru mine nu exista alt adevăr decât cel spus de ei. Totuşi, Domnul S-a îndurat de mine şi mi-a deschis ochii şi m-a făcut să realizez că Adevărul e doar Unul. Adevărul e El

A urmat un moment de rugăciune pe grupuri. Ne-am spus unul altuia ispitele, ce ne împiedică să fim exemple pentru prietenii noştri necreştini.

Mesajul a fost transmis de Domnul prin fratele Adrian Tămaş. Indiferent de problemele ce apar în viaţa noastră, să încercăm să rămânem tari şi să ne încredem în Domnul. Să nu ne legăm inima de lucrurile pământeşti, ci să ne alipim de El şi să nu uităm faptul că acolo unde este comoara noastră va fi şi inima noastră.

Nu ar trebui să lăsăm îngrijorarea să ne conducă viaţa sau să umblăm după lucruri trecătoare, ci să căutăm Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea şi celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra.

A fost o noapte mai scurtă, majoritatea fiind obosiţi după excursie. Am adormit în pace, ştiind că Domnul se îngrijeşte de noi şi că are pregătită pentru noi încă o zi plină de binecuvântări

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu