Fără dragoste

"Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul."



Dragostea e cea care dă valoare vieţii şi lucrurilor pe care le facem. Credinţa fără dragoste n-ar fi nimic, doar teorie. Faptele noastre bune ar fi egale cu 0, relaţiile noastre ar fi superficiale şi viaţa noastră o goană după vânt.
Dumnezeu e dragoste. Si fără El, nimic nu suntem.