Fii ceea ce trebuie să fii

Suntem tentaţi să privim în jurul nostru, la ce au ceilalţi, şi să tânjim după ceea ce noi nu avem. Ne dorim să avem voce, să cântăm în faţă, să predicăm, să fim lideri de grupuri. Nu sunt dorinţe greşite, dar nu toţi sunt creaţi pentru asta. Avem o chemare generală, de a-i aduce pe oameni la Hristos, dar şi o chemare personală. Dacă am fi toţi păstori, cine ar mai asculta cuvântul, dacă am fi toţi cântăreţi, cui am mai cânta? Dacă am fi toţi lideri, cui am fi?

El a încredinţat fiecăruia talanţi potriviţi pentru scopul pentru care am fost creaţi. Nu avem nimic în plus şi nimic în minus. Poate nu ai voce, poate nu te descurci la lucrarea cu copiii, dar ai pe inimă rugăciunea, ai darul de a recita, de a scrie, ai pasiune pentru lucrarea cu cei pierduţi.

Mulţi nu suntem făcuţi pentru a fi în faţă, pentru a primi laudele tuturor. Dar lucrarea noastră nu e mai prejos decât a celorlalţi. Chiar dacă nu primim aprecierea din partea celorlalţi, comoara noastră e sus în cer, la fel ca şi răsplata. De multe ori, lucrurile măreţe nu pot exista fără cele ce nu se văd. Rugăciunea, îmbărbătarea fraţilor, sau mici lucruri ce îi fac pe ceilalţi să se simtă speciali nu sunt vizibile tuturor, dar ele sunt esenţiale pentru mari lucrări şi îi întăresc pe cei ce sunt meniţi să facă parte din ele.

Ca şi în acest filmuleţ, poate eşti creat să stai undeva în spate. Poate eşti tânărul ce se roagă în cămăruţa lui, sau tânăra ce coase o pereche de pantaloni pentru un copil sărman. Poate eşti fratele ce merge în vizită la cei uitaţi de toţi sau sora ce face plăcinte pentru o familie săracă. Nu sunt lucruri neînsemnate. Ele sunt cele ce aduc zâmbet pe chipul celorlalţi. Ele ţin lumea în mişcare, ele îi dau culoare, ele aduc fericire celor de care îţi aminteşti.

Stai acolo unde Domnul te-a pus şi fă ceea ce eşti menit să faci. Fii ceea ce trebuie să fii.