“Ce s-a întâmplat de fapt de Paşti?” – Documentar

Reporter:

Crestinii isi aduc aminte de moartea si invierea intemeietorului religiei crestine – Isus Cristos.

Toate marile religii ale lumii, cu exceptia a patru dintre ele, se intemeieaza pe simple presupuneri filozofice.

Dintre cele patru care au la baza o personalitate mai degraba decat un sistem filozofic, doar crestinismul pretinde ca mormantul fondatorului sau este gol. In urma cu aproape 2000 de ani, pe un deal din Orientul Apropiat, langa Ierusalimul de astazi, erau rastigniti 3 oameni. Am intrebat un medic chirurg, specializat in operatii pe cord deschis, care este cauza mortii prin rastignire.
Prof.Dr. Ion Socoteanu:

Moartea prin rastignire se facea prin ceea ce noi numim pe de-o parte un soc traumatic – durere, pe de alta parte un soc hemoragic, determinat de sangerarea, de pierderea de sange care se petrecea. De ce aceasta prelungea durerea? Pentru ca moartea nu se producea propriu-zis prin socul traumatic sau socul hemoragic, ci se producea – si asta au constatat medicii – prin ceea ce noi numim insuficienta respiratorie. Condamnatul nu putea sa respire, intrucat musculatura respiratorie accesorie era blocata, intrucat trebuia sa sustina greutatea corpului.

Rep:

Dar cum a murit rastignitul Isus Cristos?

Din nou profesorul Socoteanu:

El a murit prin cu totul alt mecanism si acest mecanism este unic: El Si-a dat viata, nu I-a fost luata viata.

Avea putere sa-Si dea aceasta viata, era porunca pe care o primise de la Tatal. El a spus: “Am putere

sa-Mi dau viata si am putere sa-Mi iau viata.” Din pricina aceasta, moartea Lui este o moarte de bunavoie, este o moarte voluntara, care da valoare sacrificiului Sau. El nu a fost omorat, El Si-a dat viata.

Rep:

L-am intrebat pe profesorul Ernest Valea, specialist in religii orientale si istoria religiilor, daca ideea jertfei in locul altuia, din dragoste pentru altul, este specifica crestinismului.

Prof. Ernest Valea:

In perioada interbelica s-a emis ipoteza căci crestinismul s-ar fi format sub influenta unor religii initiatice a vremii respective, in care exista aceasta idee a unui zeu care a murit si a inviat. In ultimul timp istoricii religiilor au stabilit ca influenta a fost de fapt inversa. Crestinismul luase o amploare deosebita in primele secole si aceste religii ale misterelor, pentru a putea supravietui, au adaptat in structura lor ideea invierii zeului lor. De exemplu, invierea lui Atis dateaza de la jumatatea secolului al II-lea, a lui Adonis din secolul al IV-lea; versiunea finala si completa a invierii lui Osiris – egipteanul – este relatata de Plutarh abia in secolul al II-lea dupa Cristos.

Rep:

Care este de fapt baza acestor invieri si a invierii lui Cristos?

Prof. Ernest Valea:

Toate aceste invieri sunt de fapt legende, lipsite de orice baza istorica. Cristos – dupa cum stim – a fost o persoana istorica. El a murit si a inviat la o data istorica precisa, in anul 30. Semnificatia mortii si invierii altor zei este diferita. Moartea lor nu are un rol mantuitor pentru om, iar adeptii lor nu depindeau de acest zeu inviat pentru a fi mantuiti. Concluzia mea este ca moartea si invierea lui Cristos nu are egal in alte religii.

Rep:

Invierea lui Cristos este un eveniment de care depinde adevarul sau falsitatea religiei crestine.

Daca scoti invierea din crestinism, acesta se prabuseste. Dar inainte de inviere, Isus Cristos a trecut printr-un proces, s-a dat o sentinta, a fost condamnat la moarte si executat. Din punct de vedere al justitiei, cum poate fi apreciat procesul lui Isus Cristos?

Avocat Angelica Romascu:

Pentru aceasta nu pot sa nu-mi imaginez odaia de sus si seara, acea atmosfera sfanta, plina de smerenie si dragoste, in care Isus Isi petrecea ultimele momente impreuna cu ucenicii, dandu-le cea mai minunata lectie de umilinta, de slujire si de dragoste. Deodata, linistea noptii este tulburata prin patrunderea in forta a trupelor speciale, cu scopul de a-L prinde, de a-L aresta pe Isus, fara insa a avea un mandat de arestare.

Rep:

Ce spune textul biblic in Evanghelia dupa Matei despre acele momente?

“Isus a zis gloatelor: ‘Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In toate zilele sedeam in mijlocul vostru si invatam norodul in Templu si n-ati pus mana pe Mine’. Cei ce au prins pe Isus L-au dus la Marele Preot Caiafa, unde erau adunati carturarii si batranii.”

Avocat Angelica Romascu:

Imi imaginez aceasta adunare ca fiind in fata organelor de cercetare penala, Politie, Procuratura si cred ca nu gresesc daca il aseman pe Caiafa chiar cu Prim-Procurorul.

Aici trebuia sa fie cercetat Isus, trebuia sa se intocmeasca actul de acuzare, adica Rechizitoriul, ca sa poata fi trimis in judecata. Astfel, pe marturia a 2 martori mincinosi si prin recunoasterea lui Isus ca este Fiul lui Dumnezeu, I se intocmeste rechizitoriul, cu verdictul: “Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea”. Si este trimis Isus in judecata si astfel ajunge in fata marelui judecator Pilat. Acesta studiaza dosarul, citeste, reciteste rechizitoriul si constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii ca invinuitul, inculpatul Isus sa fie condamnat.

Rep:

Guvernatorul roman Pilat avea pozitia, functia si puterea de pronunta verdictul: “Nevinovat” in cel mai celebru proces, al Celui mai celebru inculpat. Cum se raporteaza Pilat la acest caz?

Avocat Angelica Romascu:

Pilat este convins de nevinovatia lui Isus, dar datorita presiunilor realizate atat din partea fortelor puterii, cat si din partea multimii aflate in strada, care toti solicitau condamnarea la moarte a lui Isus, Pilat cedeaza.

Isi spala mainile inaintea norodului si Il da pe Isus sa fie rastignit, adica sa fie executata sentinta de condamnare.

Rep:

Exista implicatii sociale majore ale evenimnentului de la Pasti.

Sociolog Ioan Bugnaruc:

Pastele inseamna relatii noi, un model de reconciliere, de impacare in familie, intre natiuni. Si modelul

acesta nu este modelul impunerii fortei, nu este modelul dominarii ci este modelul jertfirii.

Pastele inseamna in acelasi timp o intrare intr-o familie noua. Ne-a oferit Dumnezeu fiecaruia dintre noi privilegiul sa-L consideram Tatal nostru, iar pe cei care sunt de asemenea copiii Lui sa-i consideram fratii nostri.

Rep:

Dincolo de modificarea relatiilor sociale la nivel personal, modelul lui Isus Cristos, care culmineaza cu sarbatoarea de pasti, reverbereaza si la nivel de natiuni.

Sociolog Ioan Bugnaruc:

Acele natiuni care au adaugat la perspectiva economica a vietii si perspectiva morala, au avut binecuvantari, au avut parte de prosperitate.

Sociologi remarcabili vorbesc despre geneza capitalismului si etica protestanta de exemplu, aratand ca moralitatea este o premisa foarte importanta in propasirea economica.

Daca ne gandim la libertatea constiintei, la dreptul la libera asociere, la respectul proprietatii, la separarea bisericii de stat – acestea sunt principii pe un temei crestin.

Rep:

Dar Pastele inseamna si moarte, chiar daca este urmata de o inviere. Ce-a fost in inima de mama a Mantuitorului Isus Cristos, ce-a fost in inima de tata a lui Dumnezeu atunci cand Isi vedea Fiul murind? Ce este in inima unor parinti care-l conduc la mormant pe fiul lor? Familia Cosman a experimentat acest gen de sentimente cand l-au pierdut pe fiul lor cel mai mare, in varsta de 21 de ani.

Gigi Cosman: sentimentul unei rupturi imense, al unei despartiri de tine insuti, prin separarea de o relatie pe care ai zidit-o cu atata migala si cu truda si cu drag timp de 21 de ani, era coplesitor.

Sunt momente in care intelegi ca trebuie sa faci o delimitare clara intre valori. Dintr-o data realizezi nebunia rasului, desertaciunea mancatului; caracterul vremelnic a tot ceea ce te inconjoara devine atat de pregnant si valorile se leaga de eternitate, de vesnicie. Simti povara unei dureri imense. Atunci treci prin realizarea a ceea ce inseamna sa te usture inima, sa te doara sufletul de durere. Am trait experienta unei parasiri, oamenii nu stiau ce sa spuna, stateau deoparte. Eram singuri in aceste momente, am simtit ce inseamna sa fii singur cum Cristos era cand era pe cruce, desi Tatal era in El.

Rep:

In desfasurarea evenimentelor de la Pasti, puterea religioasa a unei natiuni a influentat si manipulat puterea politica, in scopul obtinerii condamnarii la moarte a unui personaj incomod. Marii preoti de atunci ai natiunii Israel l-au influentat pe Pilat – reprezentantul imperiului roman – sa-L condamne la moarte pe Isus Cristos, deoarece acesta devenise incomod pentru ei. De fapt ideea de separare a bisericii de stat a fost lansata chiar de Cristos.Am stat de vorba cu Lector-Doctor Silviu Rogobete, seful catedrei de stiinte politice de la Universitatea de Vest din Timisoara, despre evolutia de-a lungul istoriei a acestei tensiuni mocnite intre politic si religios.

Lector-Doctor Silviu Rogobete:

S-a vazut in mod constant aceasta lupta, aceasta dialectica intre puterea religioasa si puterea politica, intre imperium si sacerdotium. Odata cu aparitia statului natiune, lucrurile se separa, politicul ia o anumita traiectorie, se desacralizeaza. Partea religioasa ramane in zona religiosului. Viata politica ar trebui sa fie separata de viata religioasa, insa iata ca si astazi inca lucrurile nu sunt foarte clare si aceasta tensiune dintre imperium si sacerdotium continua sa ne macine.Din perspectiva crestinismului , religia nu este politica si politica nu este religie. In momentul cand spunem “religia este politica”, automat riscam sa cadem in extrema fundamentalismului.

Rep:

A avut oare remuscari de constiinta Pilat, guvernatorul roman, cel care sub presiunea maselor a pronuntat sentinta de condamnare la moarte a Mantuitorului?

Avocat Angelica Romascu:

Nu stiu daca Pilat a avut remuscari in suflet cand a pronuntat sentinta de condamnare, dar stim cu totii ca a tradat adevarul in schimbul confortului material si social. A preferat sa pronunte o sentinta nedreapta, sa dea la moarte un om nevinovat, in care nu a gasit nicio vina. Numai ca sa nu-si atraga dizgratia clasei politice de atunci, balanta s-a inclinat spre iubirea de sine, si nu in apararea adevarului. Procesul a fost un proces nedrept, cu multe vicii de procedura si unul din aceste vicii a fost si faptul ca Isus nu a beneficiat de aparare. Nu avusese niciun avocat, nici macar unul din oficiu.

Rep:

Bineinteles ca nu poate lipsi perspectiva teologica din aceasta incercare a noastra de a afla ce s-a intamplat de fapt de Pasti.

Doctorand in teologie, Beniamin Faragau:

Raspunsul este direct si simplu: Cristos a inviat. Cristos a inviat! Un eveniment cu implicatii cosmice. Ca sa intelegi evenimentul in sine, imagineaza-ti ca tocmai te-ai intors de la cimitir, de la inmormantarea unui prieten drag. In zilele ce urmeaza iti vin in minte imagini legate de momentele pe care le-ati petrecut impreuna nu de putine ori. A 3-a zi, te pomenesti cu prietenul inmormantat cu 2 zile in urma in pragul usii. Te freci la ochi, iti dai palme ca sa te asiguri ca nu visezi. Prietenul, intelegandu-ti nedumerirea, te priveste zambind, dupa care iti spune: “Pace tie. Eu sunt”.Ce s-a intamplat de fapt de Pasti?

Intrupatul Fiu al lui Dumnezeu S-a lasat rastignit in locul meu si al tau, pentru a plati plata pacatului nostru, al tuturor. El a implinit astfel dreptatea lui Dumnezeu, facand astfel posibila refacerea relatiei mele cu El.

Mai este ceva care face ca invierea lui Isus Cristos sa nu se confunde cu celelalte invieri din morti. Toti ceilalti au inviat ca sa moara din nou. Imaginati-va un transplant de inima, de ficat, de rinichi. Pacientilor li se prelungeste doar viata. Isus Cristos a inviat si este viu in vecii vecilor. Invierea lui Isus este semnalul si garantia multor altor invieri din morti de acelasi fel care vor urma. Credinta sau necredinta in Cristosul inviat din morti imparte lumea in 2: in mantuiti si in pierduti.

Cristos a inviat! Daca spui din toata inima “Adevarat ca a inviat!”, ai inteles esenta Pastelui.

Realizator şi Reporter: Ioan Ciobotă

Preluat: Stiri Crestine

Live Text de la Conferința Peniel, „O altă realitate” (ultima sesiune)

Bine v-am regăsit! La ora 17:15 tinerii dau mâna unul cu altul şi numeroase aplauze Il onorează pe El. Peste 4 mii de ochi(2 mii de persoane) sunt închişi pentru a spune rugăciunea "Tatăl nostru".

Radu Ţîrle , preşedinte Cj-Bihor încurajează întâlnirile de genul Peniel şi precizează cu regret că acum câţiva ani se opunea unor astfel de întâlniri. Dumnezeu lucrează pe cele mai nebănuite căi. Radu Ţîrle regretă faptul că tinerii din România se droghează şi fetele îşi vând trupurile. "Nu ştiţi să preţuiţi harul de a fi într-o famili creştină",  spune acesta. Toţi trebuie să ne punem întrebarea: ce faci tu cu ceea ce-ai primit? Ce faci tu cu talanţii pe care ţi i-a dat Dumnezeu? TU nu te cunoşti pe tine! El a pus în noi trei categorii de daruri:ale minţii, ale inimii şi ale mâinilor. Indiferent de darul pe care îl ai, trebuie să-l foloseşti după voia Lui. Îl foloseşti? Cum? Cât?

"Ce faci tu cu timpul pe care Dumnezeu ţi l-a dat" este cea de-a doua întrebare care ni se adresează în această seară. Nu e păcat să vizezi, dar e bine şi să se trezeşti şi să munceşti ca visele tale să devină realitate. Cum îţi risipeşti timpul care este ireversibil?

Lăudaţi pe Domnul!
Este 17:34. Tinerii împreună cu Peniel Band cântă spre slava Lui. Isus Tu eşti viu!!! Următoarea melodie "Isus este viu" ridică sala în picioare. O, mare zi, fericită zi, în veci suntem schimbaţi!!  Chitară, tobă, palmele şi vocile noastre Îl laudă pe Eternul Creator. Vom înălţa numele Tău, Isus! Tu eşti minunat! Duhul Tău cel Sfânt este prezent în vieţile noastre. Melodia "Binecuvântat fie El" reflectă ce avem fiecare în inimă, ce simţim...şi cât de important este El în vieţile tinerilor şi nu numai.

Tu ce faci pentru El? Ce Îi dai lui Isus? Cum I te dedici Lui?

18:20 Ascultăm o parte din Pilda fiului risipitor și urmărim cu mare atenție o pantomimă prezentată de echipa Passe-Partout. Tineri talentați, cu pasiune pentru arta teatrului, pun în scenă această pildă într-o manieră de actualitate, ce ne face și mai mult să conștientizăm luptele pe care fiecare dintre noi le poartă zilnic.

La 18:37, Lucian Oniga, fondatorul și președintele organizației „Peniel” urcă pe scenă și ne prezintă mesajul din această seară, insuflat de Dumnezeu din Pilda fiului risipitor, pe care o găsim în Luca 15:11-32. El ne adresează întrebarea: „Cine este Dumnezeul în fața căruia trebuie să ne închinăm?”

1. Dumnezeu regretă răzvrătirea ta.
Fiul risipitor îi poate reprezenta pe cei care au ales să-I întoarcă spatele Domnului chiar dacă au ajuns să-L cunoască. Dumnezeu nu va sta în calea noastră dacă vom vrea să fugim de la El. Atunci când am ales să-L părăsim, am lăsat în urmă un Tată trist, căci El regretă faptul că am ales să plecăm de la El.

2. Dumnezeu așteaptă întoarcerea ta.
Oricât de mult timp am alege să stăm departe de El, Domnul ne va aștepta cu brațele deschise să ne întoarcem la El. Tatăl a alergat înaintea fiului risipitor, l-a îmbrățișat și l-a sărutat.

3. Dumnezeu petrece pocăința ta.
Oridecâte ori păcătuim împotriva cuiva, păcătuim împotriva lui Dumnezeu. Chiar dacă ajungem și noi să credem ca și fiul risipitor că nu mai suntem vrednici să fim copiii Lui, Domnul ne dă acest drept, această mare binecuvântare și se bucură de întoarcerea noastră la El.

Trebuie să învățăm să prețuim harul de a sta în părtășie cu El. Tatăl ceresc vrea să se întâlnească cu noi, vrea să ne ofere ocazia să ne numim copiii Lui.

Lucian Oniga face o primă chemare pentru acei care L-au cunoscut cândva, dar I-au întors spatele. Dacă simți că ești în acea stare de răzvrătire, de nerecunoștință la adresa Lui, acum e timpul să te reîntorci la El. Nu lăsa mândria să te țină pe loc. A te întoarce acasă la Tatăl înseamnă să te ridici din locul in care ești și să-I ceri Tatălui sa te primească.

Tineri ce doresc să se reîmpace cu Tatăl pășesc în față pe melodia: „Îți dau inima mea”.

O a doua chemare este pentru acei care nu L-au cunoscut încă pe El. Mai este loc la cruce pentru fiecare dintre noi. „Dorește-ți să trăiești într-o altă realitate, una spirituală!” este îndemnul pe care Lucian Oniga îl adresează tinerilor.

Pe versurile melodiei: „Sunt aici”, mai mulți tineri aleg să își predea viața în Mâna Tatălui.

La 19:30, un ultim îndemn înainte de încheiere, din partea fratelui Iuliu Centea: „Demonstrați că ați fost la Peniel printr-o viață curată, trăiți valorile spirituale și răspândiți-le!”

Peniel Band, ne slujește în cântare pentru ultima dată și împreună declarăm că aceasta este: „O mare zi, fericită zi, când păcatul mi-ai spălat. O mare zi, fericită zi, pe veci eu sunt schimbat”.

Mulțumiri fie aduse tuturor celor ce au făcut posibilă această conferință, în special lui Dumnezeu!

De la faţa locului,

Alina Ilioi și Marta Căpătan

Text LIVE de la Conferința Peniel, ”O altă realitate”, Sesiunea a III-a

Bună dimineața tuturor! Am revenit cu forțe proaspete și așteptăm să înceapă ce-a dea treia sesiune a Conferinței Peniel

George Găvruș, co-fondator Peniel, a venit înaintea Domnului și a cerut ca prezența Lui să fie în mijlocul nostru. Fiecare inimă să vibreze pentru El, să simtă alături de El și Domnul să distrugă orice plan al celui rău. Domnul să ne curețe inimile și să ne cerceteze.

Vrem ca scopul nostru principal să fie întâlnirea cu Dumnezeu. Promisiunile Lui sunt adevărate și El a promis că, dacă noi ne adunăm în Numele Lui, El este prezent printre noi. Noi suntem Temple ale Duhului Sfânt și vrem ca El să domnească în noi.

Salutul ne este adus de fratele Ioan Bogdan, vicepreședintele Comunității Regionale Penticostale Bihor. El ne dorește din toată inima zile binecuvântate la această conferință. El vrea ca să ne dăm pe noi înșine Domnului, iar El să se folosească de noi.

Este invitată pe scenă reprezentanta de la MissionNetWork. Se bucură să fie în țara noastră și să vadă tineri disponibili pentru Hristos. A venit acum 15 ani prima dată și a lucrat cu rromii din Bulgaria, dar se bucură că s-a putut reîntoarce. Visează la o familie europeană care se sprijină și care se încurajează reciproc într-o viață misionară. Dorința Mission NetWork este de a identifica tineri cu potențial. La sfârșitul acestui an va avea loc a doua conferință Mission NetWork și vor fi peste 2000 de tineri.

În această dimineață suntem conduși în închinare de Peniel Band Jr. care este formată din tineri ce și-au pus viața la picioarele lui Isus. Ne bucurăm că putem să-L lăudăm împreună pe El și că putem afirma: „Ești cel mai mare Doamne”!

Ora 11:00. Dăm slavă Domnului și cerem gloria Lui peste-ntreg pământ. Cântăm pentru slava Celui veșnic viu. Prezența Domnului este simțită printre cei aproximativ 2200-2300 de participanți.

La 11:27, este invitat Colin Dye pentru a ne vorbi din Cuvântul Domnului. Aceasta este prima vizită în România și se bucură mult că poate fi aici. Este păstorul principal al Kensington Temple din Londra, o biserică multietnică și dinamică, organizată pe grupe mici active în întregul oraș. Autor a peste 30 de cărți pe teme precum: rugăciunea, lucrarea Duhului Sfânt, creșterea Bisericii și revitalizarea credinciosului, el dorește să vadă Biserica Domnului implicându-se în societatea de astăzi în moduri relevante și eficiente.

Duhul Sfânt ne face una, indiferent care ar fi cultura sau religia noastră. Duhul Sfânt ne schimbă, ne transformă. E o lucrare ce începe din interior. El ne schimbă inima noastră, dă formă vieții noastre, ajutându-ne să ne indrăgostim de El mai mult ca până acum.

Astăzi ne va vorbi din 1 Tesaloniceni 1:5-10 de alt mod în care Duhul Sfânt lucrează. Își descoperă puterea Sa în viața noastră și noi avem nevoie de puterea și de împuternicirea pe care Duhul Sfânt o dă. Cea mai importantă lucrare e să ne introducă în prezența lui Dumnezeu și să ne ajute să experimentăm în mod real prezența lui Dumnezeu și când Duhul vine, nu doar că ne descoperă prezența divină, ci El lucrează în viața noastră pentru a deveni mai asemănători cu El. Nu doar aduce prezența lui, nu vine să aducă doar sfințenia sau puritatea Lui, ci El vrea să ne aducă în contact cu puterea Sa.

Faptele Apostolilor 1:8. El vrea să fim martorii Lui, să aducem dovezi faptului că El este viu. Oamenii caută dovezi, vor să știe dacă ceea ce credem noi este real, dacă într-adevăr El există. Planul Lui este ca al Sau Cuvânt să ajungă până la marginile pământului.

Nu e vorba de o ideologie, de un standard moral, ci despre o întâlnire personală cu El. Noi trebuie să ajungem să le arătăm oamenilor că mesajul Lui e adevărat. Dar pentru aceasta avem nevoie să fim înarmați, înzestrați, să rămânem în El. Nu vom putea niciodată cu propriile noastre forțe, ci doar cu puterea supranaturală din partea Lui. El ne dă abilitatea necesară pentru a demonstra că El e viu prin:

1. Cuvânt

Dumnezeu va lăsa ungerea Sa peste predicarea Cuvântului. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu. Când le vorbim oamenilor despre El, noi îi dăm ocazia Duhului Sfânt să vină și să aducă cercetarea în inima oamenilor. Darul Duhului Sfânt ne este oferit pentru ei, pentru cei din jurul nostru, pentru a primi și ei mântuirea.
Dumnezeu vrea să ne ofere puterea Sa, nu doar pentru a-L experimenta pe El, ci și pentru a predica Cuvântul Lui, pentru ca al Său Cuvânt să aibă putere, să atingă și să schimbe inimile oamenilor. Este modul în care Împărăția Lui se coboară.
Este nevoie de o generație de oameni care are îndrăzneală în mărturisire, nu doar în mod intelectual, ci și prin puterea Duhului Sfânt și noi suntem generația care e chemată să facă această lucrare.

2. Fapte

Noi suntem cea mai mare dovadă că El există, pentru că El a fost Cel care ne-a deschis ochii, ne-a schimbat viața. Oamenii privesc la noi, la ceea ce devenim după ce apare schimbarea în viața noastră. De noi, de felul în care ne comportăm și reacționăm în diverse circumstanțe, poate depinde veșnicia multora.

3. Semne și minuni

Puterea suranaturală a Duhului Sfânt ne poate echipa pentru a demonstra prin semne și minuni că El este viu și că nu este alt Dumnezeu ca și El. Noi nu suntem capabili să facem nimic, dar cu ajutorul Lui și cu puterea dată de sus, putem face ca imposibilul să devină posibil.
El ne poate da puterea necesară de a demonstra prin Cuvânt, fapte, semne și minuni că El este Singurul Dumnezeu și că doar trăind cu El putem avea viața veșnică.

Peniel Band Jr. a revenit pe scenă, iar tinerii ce doresc o nouă experiență cu El, o umplere cu Duhul Lui cel Sfânt, au venit în față. Domnul este prezent între noi, iar Duhul Lui atinge inimi.

La ora 13:02 s-a încheiat a treia sesiune a Conferinței Peniel, „O altă realitate” și ne vom revedea la 15:30 la un concert cu ansamblul cor-orchestră „Peniel”

Cei ce nu au putut fi prezenți și cei ce vor să vadă fotografii de la Conferința Peniel, sunt invitați să acceseze pagina noastră de Facebook: Stiri Creștine

Click:Știri Creștine

Ascultă live: Radio Filadelfia

De ce-i aşa, o ştie El!

 De ce ades mi-e dat pe cale
 Să-ndur dureri şi fel de fel,
 De ce-s lovit adesea oare?
 Eu nu-nţeleg, dar ştie El!
 
 Când cunoscut-am Adevărul
 Şi vrut-am să spun despre El,
 Silit am fost să tac adesea ...
 De ce-i aşa, o ştie El!
 
 Din pâinea mea am dat altora
 Far' să mă tem că mă înşel.
 Răsplata? M-au lovit cu pietre ...
 De ce-i aşa, o ştie El!
 
 Când m-am luptat cu valul vieţii
 Şi când era s-ajung la ţel,
 Mă văd cu barca răsturnată ...
 De ce-i aşa, o ştie El!
 
 Când moartea luptă pe-ndelete
 Să rup-al dragostei inel,
 Rămân copii sărmani pe drumuri ...
 De ce-i aşa, o ştie El!
 
 Greu apăsat privesc adesea
 Calvarul, Crucea şi pe Miel;
 De ce sunt lacrimi fără vină,
 Eu nu-nţeleg, dar ştie El!
 
 Când mi-am trăit mereu viaţa
 În curăţii de porumbel,
 Stropit am fost cu murdărie,
 De ce-i aşa, o ştie El!
 
 Eu nu-nţeleg, dar cred într-una
 Şi cred cu patimă şi zel,
 Că multe din ce mi se-ntâmplă
 Nu le-nţeleg, dar ştie El!
 
 Şi când ajunge-voi în ceruri,
 Cu Domnul, în al Său Castel,
 M-oi întreba: Cum de-s acolo?
 Răspuns la toate-mi va da El!


 Sunt multe lucruri din lumea în care trăim pe care mintea noastră limitată nu le poate pricepe.Dar trebuie să ne încredem în El, pentru că El deţine controlul asupra tuturor lucrurilor. El ne-a spus că nu va îngădui nimic peste puterile noastre şi că toate lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe El. Tot ce trebuie să facem este să-L iubim pe El cu tot ce suntem, cu tot ce avem şi să Îl credem pe El pe cuvânt. Credincioşia Lui va ţine în veac şi iubirea Lui nemărginită nu va înceta să se reverse peste noi.
 
 Chiar dacă în viaţă multe lucruri ni se vor părea nedrepte şi ne va fi greu să înţelegem cum pot acele lucruri să lucreze spre binele nostru, să nu uităm că Cel ce ne-a creat ne este alături şi ne-a dat puterea necesară să trecem peste toate.  Atunci când vom pierde totul şi vom rămâne doar cu El, ne vom da seamă că El este tot ce aveam nevoie. Dar nu cred că trebuie să aşteptăm să pierdem totul, ci să începem de acum să realizăm că fără El nu putem şi nu suntem nimic. Noi existăm datorită Lui şi avem tot ceea ce avem pentru că ne iubeşte mult.
 
 Va există o zi în care vom primi răspuns la toate. Este un verset în Plângerile lui Ieremia care spune: "Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului". În acelaşi timp, aş putea spune că bine este să aştepţi în tăcere răspunsul Lui. El va fi dat la vremea potrivită şi poate pentru mulţi nici nu va fi în această viaţă.

Avem un Dumnezeu minunat!

Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească...., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea

Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.


  


       De cele mai multe ori lăsăm viaţa să treacă pe lângă noi. Uităm să zâmbim, să facem o faptă bună şi nu profităm de ocaziile ce le avem de a ne bucura de minunăţia lucrării Lui şi de tot ce El pune în viaţa noastră.

       Tânjim după lucrurile ce nu le avem, iar când le primim, dorim altele, sau ne e dor de cele ce le aveam înainte. Trăim într-o continuă nemulţumire şi căutare de a primi, dar uităm să fim recunoscători sau să oferim şi noi la rândul nostru.

       Ne trăim egoismul zilnic şi tot ce vrem e ca noi să ne simţim liberi şi suntem atât de uşori în vorbire, ne permitem să spunem atât de multe lucruri, fără să ne gândim măcar o clipă dacă îl va durea pe cel căruia ne adresăm.

       E atât de greu să ierţi pe cineva, mai ales când sunt lucruri ce le consideri de neiertat, de neacceptat, pentru că trecem mult mai uşor peste lucruri ce le înţelegem. Dar El nu ne-a spus "înţelegeţi şi iertaţi", ci ne-a spus să iertăm şi să ne rugăm pentru cei ce ne fac rău. Fratele Pustan spunea într-o predică: "iertarea nu înseamnă să uiţi, numai Dumnezeu poate asta..dar poate să nu te mai doară când îţi aduci aminte". Ar fi aşa de minunat dacă am ajunge să învăţam asta, să realizăm importanţa iertării în viaţa noastră. E ca şi cum o povară s-ar lua de pe umerii noştri, că şi cum lanţuri groase şi grele s-ar rupe, am deveni liberi şi am putea merge mult mai uşor prin viaţă.

       Suntem creaţi diferit şi e normal să privim lucrurile diferit. Cred că asta îi dă şi mai mare frumuseţe creaţiei lui Dumnezeu. Dar ne dorim de multe ori ca ceilalţi să fie ca noi, să aibă aceleaşi idei, să împărtăşească aceleaşi dorinţe, vise, gânduri. Dar tocmai diversitatea îi dă farmec vieţii, relaţiilor şi e un sentiment aşa de minunat când se ajunge la unitate în această diversitate.

       Să nu uităm că suntem creaţi de El, ce Cel care a creat Cerurile şi Pământul şi tot ce ne înconjoară. E un Dumnezeu minunat şi creaţia Lui nu poate fi altcumva. A pus din frumuseţea Lui în fiecare din noi, dar noi trebuie să avem dorinţa de a vedea frumosul şi în ceilalţi, nu numai în noi.

       Şi ce mai e minunat la acest Dumnezeu, e că indiferent de schimbările pe care noi vrem să le facem creaţiei Lui, El ne iubeşte atât de mult şi este mereu alături de noi.

întâlnire de tineret El-Betel

În fiecare vineri seară, la orele 19.00, sunteţi invitaţi la întâlnirile de tineret El-Betel ale Bisericii Baptiste Betel din Cluj Napoca, Strada Răvaşului nr 4-6.

Genesa 35:7 A zidit acolo un altar şi a numit locul acela: „El-Betel”, căci acolo i se descoperise Dumnezeu…

Ce facem aici? În primul rând avem laudă şi închinare. Ne închinăm înaintea Celui veşnic Viu şi apoi stăm în Cuvânt pentru a înţelege cum vrea EL ca să ne trăim vieţile.

Nu vrem altceva de la aceste seri de tineri decât ca Dumnezeul cel Atotputernic să se descopere în mod personal celor care vin.
Vă aşteptam cu drag.
Domnul Isus să vă binecuvinteze.

Blog
Site

Nu te mulţumi doar să respiri

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii,
cine nu-şi schimbă existenţa,
cine nu riscă să construiască ceva nou,
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învăţa ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi
detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.