Gânduri de început. Priorităţi corecte

Viaţa e o succesiune necurmată de promisiuni şi noi începuturi. Încă mai suntem în acea perioadă în care ne mai amintim promisiunile ce le-am făcut Domnului, de planurile ce ni le-am propus pentru acest an. Pentru mulţi examenele au început şi în aceste zile ne amintim mai des de Dumnezeu, El e mai mult prezent în gândurile noastre,  şi chiar dacă nu avem timp de dormit, mâncat, învăţat, ne facem timp pentru o scurtă rugăciune, că poate Domnul o ascultă şi ne luăm examenele. Şi apoi uităm de El, de tot ce I-am promis.

              Dumnezeu nu e un Dumnezeu de sezon, de sesiune, El nu e doar un simplu colac de salvare, sau băiatul cu bagajele pe care să-l chemăm când avem nevoie să ne ajute, să ducă greul în locul nostru şi apoi să-L ignorăm. Relaţia cu El trebuie să fie una continuă, nu un nesfârşit şir de despărţiri, aşteptări cu braţele deschise din partea Lui în timp ce noi Îi întoarcem spatele.

            Nu e greşit să-ţi doreşti să fii mai bun, să realizezi lucruri mari, dar tindem să devenim mecanici, să ne dorim în fiecare an aceleaşi lucruri, şi ajungem până la urmă să avem aceleaşi căderi, aceleaşi regrete. Viaţa nu se schimbă de la o zi la alta, de la un sfârşit de an, la începutul următorului, dar tindem să aşteptăm parcă să cadă din cer o altă viaţă într-o clipă. E un întreg proces şi nu viaţa trebuie să se schimbe, ci schimbarea începe cu noi.

             Mi-am propus să nu am doar  aceeaşi lista clasică ce se repetă de la an la an, ci îmi doresc lucruri noi pentru acest an, lucruri pe care poate până acum nu m-am gândit să le trec pe "listă”. În acest an şi în fiecare zi din viaţa mea vreau să-mi analizez timpul, gândurile, faptele şi viaţa, vreau să uit de păreri de rău şi regrete, să învăţ din ele, dar să nu trăiesc cu ele, vreau să învăţ să-mi recunosc vina, vreau să zâmbesc şi celui ce mă răneşte şi să-l iubesc necondiţionat, vreau să-mi aşez trăirea în cuvinte. Nu vreau să-mi investesc timpul în lucruri de nimic, voi cântări de două ori înainte de luarea unei decizii, mă voi bucură de orice lucru mărunt, de fiecare persoană pe care Domnul a aşezat-o în viaţa mea. Nu mă voi compara cu ceilalţi, cu ceea ce ei sunt, ce au ajuns să fie, ci voi încerca să le fac complimente, să-i preţuiesc mai mult, să le amintesc că au valoare. 

            Aceste lucruri vreau să fie reale în fiecare zi din viaţa mea, vreau să-mi restabilesc priorităţile, să realizez care sunt cu adevărat lucrurile prioritare. Nu mai vreau doar să mă mulţumesc că exist, ci vreau să şi trăiesc şi nu oricum, ci să trăiesc prin El şi El să trăiască prin mine. 

            Trebuie să învăţam să ne fixăm priorităţi corecte. Cât timp acordărm familiei, serviciului , odihnei, studiului Bibliei şi slujirii lui Dumnezeu? În mijlocul tuturor acestor responsabilităţi trebuie să tragem o linie şi să stabilim ce anume este important pentru noi şi care este ordinea în care aceste responsabilităţi vor fi împlinite . 


P.S:ganduri scrise pentru blogul Bisericii Baptiste Betel http://el-betel-cluj.blogspot.com/