Dumnezeu există

        O întrebare destul de des întâlnită este: "„De ce nu previne Dumnezeu răul?” Dacă este cu adevărat bun şi atotputernic, de ce nu face El nimic în acest sens?"

        Dumnezeu nu creează răul; El permite ca acesta să aibă loc. După ce a creat Pământul, găsim scris în Genesa 1:31: "Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune". Tot ce a creat El a fost bun. El ne-a creat într-un mod minunat, a pus în noi diverse talente, daruri ce le putem folosi spre slava Lui, dar în acelaşi timp ne-a dat libertatea de a alege ce să facem cu ceea ce am primit de la El. El n-a vrut să fim roboţi sau simple marionete, ci a vrut să ne putem bucura de viictoriile noastre şi să învăţăm mai multe şi să ne întărim după căderile şi eşecurile noastre.

        Dumnezeu e Atotputernic, e capabil de orice, dar ce sens ar avea viaţa noastră dacă am primi totul fără cel mai mic efort? El ar putea controla toate domeniile vieţii, dar astfel nu ne-am deosebi deloc de roboţi. El ne oferă libertatea să facem propriile noastre alegeri şi chiar dacă sunt corecte sau nu, El este mereu prezent acolo pentru a ne sprijini, pentru a ne ajuta, pentru a ne aminti cât de mult ne iubeşte. El vrea să ne bucurăm de viaţă, de lucrurile mărunte ce o fac specială. El nu ne obligă nici măcar să-L iubim, ci alege zilnic să ne întâmpine cu dovezi de iubire şi ne aminteşte că pentru noi a creat această lume. A creat-o într-un mod minunat, dar de alegerile noastre depinde cum va deveni ea, pentru că odată cu şansa de a avea propriile decizii vin şi consecinţele.

        El nu a creat răul, dar Îl îngăduie. Nu pentru că nu ne iubeşte, ci pentru că ne iubeşte mult prea mult pentru a ne lăsa aşa. E greu de multe ori să înţelegem cum toate lucrurile pot lucra spre binele nostru, dar El foloseşte încercările din viaţa noastră pentru a ne dezvolta caracterul, pentru a ne apropia de El, pentru a deveni ceea ce El vrea să devenim. Şi în relaţiile cu ceilalţi durerile, suferinţele ne fac să ne apropiem, să ne preţuim mai mult. Atunci realizăm că viaţa noastră nu e aşa cum trebuie, că trebuie să facem o schimbare şi realizăm că fără cei din jur, fără dragostea şi credinţa lor totul ar fi mult mai greu.

        Desigur, Dumnezeu nu îngăduie o încercare în viaţa noastră fără să ne ofere şi calea de ieşire din ea. Şi nici nu va ingaui vreodată ceva peste puterile noastre. Iov e un exemplu al unui om iubit şi apreciat de Dumnezeu în viaţa căruia Domnul a îngăduit suferinţa. Şi a făcut-o pentru că El ştia că va reuşi să iasă biruitor din acea mare şi lungă suferinţă. Aşa şi în vieţile noastre; El îngăduie încercări pentru că ştie că suntem capabili să trecem peste ele, îngăduie să purtăm poveri pentru că ştie că avem puterea să le ducem. Şi nu face asta pentru a se convinge El, ci pentru a ne arăta nouă cu ce mare putere ne-a înzestrat El şi că fără El, fără ceea ce ne poate oferi El n-am fi capabili de nimic. Din punct de vedere uman putem merge până într-un anume punct, dar El e cel ce ne poartă pe braţele Sale până la capăt.

        Dumnezeu există. Şi nu e un Dumnezeu rău, egoist, nu e un tiran căruia îi place să îşi chinuie copiii. Ci este un Tată iubitor, un Tată căruia Îi pasă de copiii Lui. Şi ca orice părinte, El ne pedepseşte atunci când este nevoie, atunci când ne răzvrătim, atunci când îi întoarcem spatele, atunci când răspundem iubirii Lui cu indiferenţă. Dar chiar dacă îngăduie suferinţa, El este mereu alături de noi, nu ne părăseşte nicio clipă, ci ne oferă tot ce avem nevoie pentru a merge mai departe şi pentru a birui.